SAMORRA - Religion of the Unbroken

Trebuie sa recunosc ca Intro-ul si piesa-titlu nu m-au impresionat; adica sunt OK, in dulcele stil heavy/power saltarete si de buna dispozitie, dar complect pevizibile, nici o surpriza, nimic. Cant’t Wake It up a inceput insa sa-mi atraga atentia, mai ales prin refrenul catchy, dar si prin faptul ca parca se contura ceva. Sorrow within e ceva mai diversa, mai dark si mai thrashy, dar si scoate in evidenta foarte bine la partea de voce  influentele lui James Hetfield – pana acum nu stiam de unde sa le iau. O data cu Brave Men incepe sa-mi placa din ce in ce mai mult albumul si sa ma bucur ca am reusit sa trec de primele doua piese. Nu am m-am decis nici pana acum care-mi place mai mult: Where It All Begins sau Hollow King; dar stiu ca amandoua sunt beton pentru un fan al genului – prima mai lenta, a doua dinamica, dar ambele catchy, cu chitara in prim plan, cu sectie ritmica in genul punct ochit punct lovit si nici versurile nu-s chiar stupide. Si In Secrecy e o piesa reusita, dar parca nu m-a prins la fel de bine. Through the Mist este una din piesele care scad valoarea albumului si putea lipsi fara probleme; in schimb Your Holiness incepe si o tine rapid, dar are si o tenta de alternativ – nu stiu daca aspectul imi place sau nu... O piesa beton pe final este No Tomorrow, pe langa viteza si energie, degaja o doza sanatoasa de optimism, in ciuda titlului. Of Fading Blooms este si ea foarte reusita, ar mai fi mers cateva pe directia ei.

(+) cea mai mare parte a pieselor sunt compozitii interesante, antrenante si foarte bine executate, la ele adaugandu-se mari sperante de viitor
(-) absolut nimic nou, plus doua-trei piese ce puteau lipsi

Mad Nota: 9