PESTILENCE - Resurrection Macabre

    Am asteptat cu mare curiozitate prima auditie a produsului cu care Patrick Mameli a reinviat Pestilence. Asta pentru ca in primul rand trupa a fost una din cele care mi-au marcat primii ani in care ascultam death metal si apoi pentru ca, dupa interviul pe care il sustinusem cu Patrick, ma molipsise entuziasmul sincer si copilaresc al acestuia cu privire la produs.

    Mameli a anuntat inca de la inceput ca Pestilence va renaste intru brutalitate si agresivitate. Fara jazz (desi piesa de titlu si inca cateva au niste mici jonglerii instrumentale), fara prea multe fasoane, death metal pur, sanatos si cu cat de mult balstbeat se poate. Daca in vechile vremuri, Pestilence nu avusese piese cu blastbeat, acum, la ordinul lui Patrick, noul baterist, Peter Wildoer (Darkane, Old Man's Child), nenoroceste premierul si tobele mari de cate ori prinde ocazia.

    Sa nu credeti insa ca albumul e lipsit de tehnica, dimpotriva. Exista destule elemente progresive, ritmuri sincopate, masuri compuse, riff-uri atipice, insertii de bas spetaculoase (ma rog, nici nu se putea altfel cu Tony Choi in peisaj (a se asculta neaparat Fiend). Piesele sunt destul de scurte, cu o medie un pic peste 3 minute, foarte "la obiect" dar si cu destul de multe.schimbari instrumentale. Pe de alta parte, se intampla ca Mameli sa foloseasca acelasi riff, eventual cu o alta ritmica, si pentru strofa, si pentru bridge si pentru refren, ceea ce, in cateva ocazii, uzeaza repede piesa in cauza. Totusi, riff-urile cred ca imi plac cel mai mult de pe acest album, tocmai pentru ca au un aer foarte "altfel", atipic, pe alocuri aproape haotice, cu destul low-end dar si destule inalte.

    Vocea lui Patrick nu e neaparat nici rea si nici senzationala, dand o oarecare liniaritate albumului. Cumva, albumul chiar e liniar si oricum nu foarte prietenos, mai ales cu un fan al Testimony of the Ancients sau mai ales Spheres. Oricum, Pestilence 2009 e cu totul altceva fata de trupa de acum 16-20 de ani si trebuie privita mai degraba ca o aparitie nou decat ca un comeback, pentru ca inglobeaza atat ideile vechi de 20 de ani cat si cele noi si proaspete ale unei persoane care lung timp nu sa mai pus mana pe chitara.

Cynyc Nota: 8.5