THE HAUNTED - rEVOLVEr

At the Gates kicked ass, sau pe limba noastra dulce ca mierea: At the Gates au rupt multe cururi in materie de swedish death metal.

Exact din acest motiv cam toate produsele de metal la care si-au adus contributia fosti membri ai trupei mai sus amintite au fost de calitate si la un inalt nivel compozitional (The Crown si Nightrage sunt primele exemple care imi vin acum in minte).

Aflati deja la cel de-al treilea album de studio, cei cinci muzicieni de la The Haunted propun in anul 2004 un set de 12 piese furioase, pline de ura, energice si extrem de revoltate. Desi baza o constituie un deathrash ritmat si extrem de vitezist uneori, momentele de balans ametitor, aproape doomy, nu lipsesc si ofera lui rEVOLVEr o adancime nebanuita dar si echilibrul de care orice produs metalic are nevoie pentru a nu aluneca pe panta agresivitatii gratuite sau a unei liniaritati periculoase.

Este genul de opus care i-ar linisti toate obsesiile lui Edlund (nu cel de la Tiamat): chitari rugoase, fuzz, voci cavernoase si multe-multe riffane. Suedezii nu au intentionat niciodata sa faca o muzica foarte complexa si rEVOLVEr se inscrie in aceeasi directie, atuurile sale fiind o muzica directa, lipsita de inflorituri, sincera si la obiect.

Faza care ar putea deranja o parte a auditoriului este o oarecare similaritate cu modul de compunere al pieselor At the Gates, dar probabil ca acest aspect e inerent avand in vedere background-ul trupetilor.

Sectia ritmica este una de invidiat si nu exista nici un moment in care se da impresia ca masina de ritmuri infernale ar putea da gres sau, mai grav, s-ar putea opri vreodata. Exista mult bas si multa pedala dubla si se observa ca baietii canta cu o pofta de invidiat.

Partitura lui Peter Dolving penduleaza armonios intre vocalizele periculoase de thrash si momentele mai "guturale", care se potrivesc de minune cu rapiditatea si agresivitatea albumului.

Frumoasa la rEVOLVEr este alternanta foarte inspirata a pieselor hiperviteziste (No Compromise, Sabotage, Sweet Relief, Who Will Decide) cu cele cu ritm mediu si asezate (99, Nothing Right, All Against All) si cu cele depresive si foarte dark (Abysmal, My Shadow).

Se poate spune, la modul simplist bineinteles, ca ultima creatie a celor de la The Haunted are de toate pentru toti, cu un plus pentru indivizii gen Edlund (ma vad nevoit sa ma repet), care a facut din chestiile simple gen riff, groove si voci grele adevarate obsesii.

Sake Nota: 9