LAMB OF GOD - Sacrament

Cineva spunea ca daca acum 10 ani, cand te apucai de chitara, era bine (si la moda) sa incepi sa exersezi cu piese Metallica, acum, acest Sacrament al celor de la Lamb of God ar fi suficient. Asta spune multe despre o trupa ale care prime albume erau relativ primitive in termeni de tehnica si care, iata, a devenit un standard in materie de executie. Lucru cu care pot fi foarte de acord. Dupa ascultarea albumului, deja descoperisem cateva riff-uri simpatice, dar n-am ramas in minte cu nici o piesa. L-am mai pus o data, parca parca incepeam sa recunosc ceva. OK, probabil ca am nevoie de lecitina. A treia ascultare deja a lasat ceva urme.

Dupa 3 x 11 piese Lamb of God, recunosc ca acest album este in primul rand o super-colectie de riff-uri. Nou inventate, foarte groovy, excelent executate. Tonuri impecabile de chitari, mix perfect intre ele. Punct forte numarul unu, dar tot cu Metallica m-as apuca de chitara. Vocea lui Blythe merge bine pe ideea trupei, e mai versatila ca pana acum dar pare un pic supra-produsa. Plus cu minus. Plus serios la tobe, unde Chris Adler e unul din bateristii pe care ii apreciez. Ritmurile sunt variate, percutiile si gamele variate de sunete ale cinelelor de tip efect sunt serios puse in valoare, ca sa nu mai zic ca omul stie si cu pedala dubla suficient cat sa dea si mai multa intensitate oricarui riff.

Si deci ce nu-mi place la acest album? mai ales ca suna exact cum trebuie sa sune orice trupa de death/metalcore din marele val (maree) american(a) ar trebui sa sune si un pic mai mult. Dar totusi nu-mi place ceva. Cred ca daca ar fi suedezi, mi-ar fi mai simpatici. Nu-mi place ca-i uneori exagerat de plin de efecte. Uneori ma oboseste totusi vocea, ca sa nu mai spun de mesaj. Si in general am o problema cu trupele americane care suna foarte la fel una cu alta, mai la fel decat suna suedezii intre ei. Dar e posibil totusi sa avem de a face cu un produs care va tinde sa individualizeze Lamb of God, sa-i creasca cota, sa faca din ea o trupa peste medie si din punct de vedere comercial. Oricum, probabil cel mai complet album al lor. Ii mai dau si a patra si a cincea ascultare. E totusi ceva acolo ce multe trupe similare din State nu ating. Un pic mai multa atmosfera, cel putin. Dar tot balansul face albumul asta sa fie unul care merita ascultat.  Ca sa nu mai spun ca influentele Pantera nu-s un lucru rau in cazul lor.

Ca sa zic asa, nu m-as apuca de chitara cu Lamb of God. As merge tot cu Metallica, desi stiu ca nu-s suedezi. Dar daca n-ati ascultat niciodata metal made in USA post 9.11, puteti sa incepeti cu Lamb of God. Daca insa ati facut-o, cu atat mai mult puneti mana, neaparat, pe acest album pana cand n-o incepe si muzica americana sa se faca in China. Sau mai rau, in Irak.

Cynyc Nota: 8.5