TIAMAT - Skeleton Skeletron

Ar fi multe de zis despre Tiamat. Departe sunt timpurile cand lumea asculta Clouds si parea unul din cele mai atmosferice albume scoase vreodate. La fel de departe pare si ziua cand am ascultat prima data Wildhoney. Ce vremuri, ce albume?!
Despre aceste doua capodopere am sa las sa vorbeasca distinsii mei colegi de redactie, care dupa cum a picat norocul la tragerea la sorti.

Skeleton Skeletron reprezinta, alaturi de A Deeper Kind Of Slumber cele doua albume care croiesc drumul catre noul Tiamat, catre ceea ce Edlund, in opinia mea, a dorit dintotdeauna sa cante: un fel de rock psihedelic, mai mult sau mai putin dependent de “viziunile” compozitorului (mai mult sau mai putin asemanator cu Pink Floyd si Sisters of Mercy).

Cui ii place albumul nu o face pentru rifurile suparate si nici pentru solourile dichisite. Toata smecheria e sa intri in atmosfera albumului. Daca ai facut-o, e minunat, iti vei trai urmatoarele minute band whisky alaturi de pipite deocheate, facand pe Dumnezeu, macar pentru o piesa, sau pur si simplu hoinarind printr-o lume paralela in care totul se misca lent, printr-o noua perspecectiva: aceea a nepasarii.

Nu stiu voi, dar eu de fiecare data cand aud:

We drank as much as we could
And she drank more than she should
We stumbled out of this cheap whiskey bar
And that is the story so far

ma apuca brusc pofta de un whisky cu gheata si chiar de mai multe.

Nota 8 pentru ca totusi e un album prea plat, sunt prea putine lucruri spuse, cel putin din punct de vedere rockistic. Are atmosfera, asta il salveaza, si are cateva piese memorabile: Best Friend Money Can Buy, Dust is our fare, Lucy.

SkyDancer Nota: 8