ARGUS MEGERE - Solitar In Straniu

Un utilizator al forumului Metalfan se intreba in cadrul unei discutii pe tema unei trupe romanesti de ce grupurile autohtone de black metal isi aleg, aproape fara exceptie, ca mijloc de exprimare latura primitva, “true”, a acestui gen muzical. As raspunde cu o alta intrebare: ce poti canta cu putine idei si cu si mai putine mijloace tehnice? 

Argus Megere nu este o trupa noua, cel putin daca ne raportam la descrierea facuta de label-ul Banatian Darkness (o denumire ridicola, care nu poate starni decat hilaritate). E greu sa iei in serios un produs care provine de la o asemenea “casa de discuri”. Totusi  grupul “activeaza” din 1996 (!) dar de abia in acest an au reusit sa lanseze primul album in format CD, Solitar in Straniu, desi in discografia trupei mai figureaza si un alt produs, cu titlu de demo-tape album, Obscur si Etern. 

Nu este deloc usor sa asculti Solitar in Straniu, si asta nu pentru ca muzica ar fi atat de complexa incat sa te oboseasca. Ba dimpotriva, tocmai liniaritatea celor 10 piese de intuneric banatean, dublata de productia oribila iti poate provoca serioase dureri de cap. Dincolo de sound-ul imbacsit , se pot distinge una, doua idei interesante, mai ales pe ”In cripta solitudinii eterne”, piesa care pacatuieste in cele din urma prin durata prea mare, de peste 9 minute.

Din punct de vedere stilistic, Argus Megere s-ar putea incadra undeva in granitele black metal-ului atmosferic, muzica de pe Solitar in Straniu revendicandu-se (pastrand desigur proportiile) la Burzum si chiar la Negura Bunget. Pe langa ingredientele clasice, avem pe album si cateva elemente (involuntar) amuzante cum ar fi urletele ce ar fi trebuit sa reproduca triumful hoardelor pagane (piesa 7) dar care nu fac decat sa iti zgarie puternic auzul. La acelasi capitol, al lucrurilor inedite, trebuie sa includem efectul prezent pe ”Cand soarele nu va mai lumina” si a carui repetitie obsesiva aminteste preganant de sunetul unui telefon mobil al carui acumulator se descarca.

Repet, e dificil sa iei in considerare, mai ales daca nu ai umor, un asemenea produs la mijlocul anului 2006. Circumstantele atenuante pe care suntem totdeauna tentati sa le acordam trupelor romanesti cred ca nu isi mai au rostul in cazul acestor proiecte.

Dragos P. Nota: 5