WOLVERINE - Still

Daca ar fi vreodata sa cant progresiv (gen pe care de altfel nu il agreez prea mult), as canta exact in stilul Wolverine – Still. Un album de prog in care nu se pune accent pe tehnicitatea rece (de care am mai amintit si cu alta ocazie) a progresivului, ci pe melodie, aproape numai pe melodie. Sincer sa fiu, nu am auzit de aceasta trupa suedeza pana acum, dar vazand ca mai au inca cinci albume, cred ca o sa le procur cumva sa vad daca imi vor gadila urechea in acelasi mod placut.

Versurile triste ale albumului se porivesc perfect pe melancolia conferita de muzica, si reusesc sa-ti dea o stare de calm, de pace. E un album perfect de ascultat la maxim cu ochii inchisi daca vrei sa te relaxezi si doar sa te bucuri de muzica.

Una dintre piesele care imi place foarte mult, este Nothing More. Genul de cantec pe care ar trebui sa-l faca orice „artist” macar o data in viata. Nu ma refer la muzica in sine, ci la acel moment in care trebuie sa canti. Daca in secunda 35 ar suna perfect o nota de chitara, si atat, pe toata durata cantecului, la secunda 35, chitaristul canta acea nota, si in rest sta. Este usor sa canti la orice instrument, dar este extrem de greu sa canti fara sa scoti nici un sunet. Exact asta au facut baietii de la Wolverine pe acea piesa in care predomina clapa, chitara si bas-ul facandu-si intrarea de-abia dupa mai bine de doua minute si jumatate.

Pentru cei ce nu stiu, trupa mea de suflet este Pink Floyd, din cauza pasiunii si a feeling-ului inconfundabil cu care au cantat de fiecare data, atat pe albumele de studio, cat si live. Nu sunt multe trupe la care am intalnit aceasta „dorinta” de a canta, si mai mult, nu sunt multe trupe care chiar au putut transmite ceva, fie un gand, fie o stare, pe parcursul unui intreg album (nu ma intelegeti gresit, stiu ca sunt destule, dar comparand cu numarul de trupe existente, sunt incredibil de putine). Este exact lucrul pe care a reusit sa-l faca Wolverine prin acest album, si sunt mandru sa continui sirul review-urilor bune pe care le-a primit acest album de la lansarea sa. 

Still imbina perfect pasaje lente si sfasaietoare, cu ritmuri puternice pline de emotie. Este un album foarte bine gandit, sau mai bine spus simtit, si cantat cu pasiune, am toate motivele sa ii inteleg pe suedezi cand afirma ca sunt extrem de mandri de acest album, si eu in locul lor, m-as simti la fel. Indiferent de genul abordat, sper ca numarul de trupe care sa reuseasca o asa combinatie sa creasca, mai ales la noi in tara, unde totusi exista destul talent.

Trebuie neaparat sa cumpar albumul asta, cu toate ca e deja sold out cam peste tot din cate observ si va recomand sa faceti acelasi lucru, chiar daca ascultati sau nu progresiv, cumparati-l pentru muzica. Gata, e momentul sa inchid lumina si sa-mi dau boxele la maxim ... Still ... again ...

Andy Vasilescu Nota: 9.5