TORTURE KILLER - Swarm!

Cum este sa fii o trupa finlandeza care si-a inceput activitatea cu cover-uri dupa Six Feet Under si la un moment dat sa vina Chris Barnes la tine sa te intrebe de sanatate? Ba mai mult, sa se si ofere sa cante cu tine cand aude ca vocalul te-a lasat balta. Cred ca e tare misto.

Cam asta s-a intamplat cu Torture Killer, trupa formata in 2002 si cu numele inspirat chiar dintr-o piesa SFU pe care urmau sa o cante intr-un concert. Dupa albumul din 2003 vocalul i-a parasit, insa in 2005 Chris Barnes le-a intins o mana salvatoare si nu numai atat - Torture Killer au intrat in atentia Metal Blade si s-au facut cu un contract (lucky day, huh?).

Pasul logic: in 2006 a venit si cel de-al doilea album, Swarm!. Primul meu contact cu albumul a fost la radio, la Metal Arena, multumita colegilor mei, Adi si Bogdan. Nu mai stiu exact ce piesa a fost atunci, dar spre surprinderea mea, mi-a placut. Cu o voce bolnava si cu riff-uri balansate, mid-tempo, mi-a captat atentia din prima. Bine, atunci inca nu vazusem coperta albumului, care m-a izbit cam neplacut prima data cand am intrat pe site-ul Torture Killer. Bine c-am gasit repede butonul de enter si am scapat de o noapte bantuita de cosmaruri (nu va ganditi acum ca doar la coperta asta am facut urat, I've seen worse, dar simtul meu estetic este intors pe dos de fiecare data cand imi pica ochii pe ceva asemanator si prefer sa ma axez pe muzica, omitand partea vizuala).

Este incredibil totusi cum poate o trupa din Finlanda sa interpreteze un asemenea tip de death metal. Complet atipic fata de toate trupele melodioase pe care le exporta tara asta, Torture Killer abordeaza cu destul succes death metal-ul american. Desi Barnes este categoric cel care ridica albumul la o cota mai inalta, instrumentatia este doar la un pas in spatele lui, cre?nd cadrul perfect in care se deruleaza sadismul unor piese ca Obsessed With Homicide, I Killed You sau Heading Towards the Butchery, versurile fiind tipice pentru genul abordat - blood and gore baby, blood and gore.

Albumul nu este unul dintre cele mai originale, insa ofera destule momente placute de auditie, mai ales atunci cand viteza este lasata un pic deoparte in favoarea riff-urilor mai groovy si melodiei.

Nebelhexa Nota: 8