CROWBAR - Symmetry in Black

Ascultand discul Symmetry in Black al americanilor de la Crowbar am ramas cu o puternica impresie ca fix asa ar fi sunat Motorhead daca ar fi cantat sludge. Nu-i vorba de glasul lui Kirk Windstein, nu acolo bat, e vorba de altceva. E vorba despre  atmosfera generala pe care o degaja muzica englezului Kirk si a colegilor sai americani. Riff-urile alea carnoase si grase, mari si deschise ca la Pantera, dar asezate si doomy ca la Black Sabbath. Lirica aceluiasi Kirk Windstein din care nu lipsesc problemele personale, starea de angoasa, puterea de a o lua din nou de la capat. Intr-un cuvant viata, viata asa cum e ea.

Prima piesa de pe disc este Walk with Knowledge Wisely; este de altfel si primul hit al discului. Cea mai buna piesa pe care trupa o putea alege pentru a promova noul disc. Nu zic ca celelate compozitii ar fi intr-un fel mai prejos, zic doar ca piesa Walk with Knowledge Wisely mi se pare a fi cea mai accesibila si intr-un fel una memorabila. Intr-un fel ma trimite cu gandul la Mastodon.
Symmetry in White este o alta compozitie solida. Un joc de cuvinte interesant: piesa Symmetry in White pe discul Symmetry in Black.
Cea de a treia piesa de pe material este The Taste of Dying. Kirk si ai sai colegi vorbesc pe aceasta piesa despre raul pe care-l provoaca drogurile, dar si despre lupta cu adictia. Titlul compozitiei reuseste sa sintetizeze mesajul pe care trupa vrea sa-l transmita.

Chiar daca puristii vor vrea sa incadreze stilistic Crowbar la capitolul sludge, as putea zice fara probleme ca Symmetry in Black este mai aproiat de melodic doom decat de sludge-ul clasic practicat de nume precum Melvins si Eyehategod. In fine, nu cred ca conteaza in cele din urma atat de mult catalogarea muzicii, dar zic ca baietii de la Crowbar au in muzica lor un puternic aer european. O stare de melancolie aparte pe piesele Reflection of Deceit si Ageless Decay.
Pe Amaranthine o dau pe scandal si zic sa mai agite putin spiritele. O compozitie mai aproiata de hardcore punk decat de doom dar pe care trupa nu o ia pe campii si reuseste sa ramana nota generala a materialului.
Pe The Foreboding partitura de chitara pare a fi un tribut adus lui Tony Iommi. O compozitie pe care parca trupa incearca sa cante din ce in ce mai lent, mentinand riff-urile ce au facut-o celebra.
Si iata ca am ajuns la piesa cu numarul 8 de pe disc. Shaman of Belief as putea zice ca este unul din hiturile Symmetry in Black, asta fara sa-mi luati in nume de rau titulatura de "hit". Stati linistiti, din pacate nu veti auzi pe multe posturi de radio din Romania compozitia cu pricina si in nici un caz nu mai mult de trei ori.
Piesa cu numarul 9 de pe disc, Teach the Blind to See, pastreaza cumva directia hardcore punk prezentata de catre trupa pe The Foreboding. Are balans, are groove.
Pe A Wealth of Empathy, Crowbar o da din nou cotita bine de tot catre doom. Cumva una calda, una rece. Nu zic ca-i rau in nici un caz. Putina diversitate nu strica.
Piesa cu numarul 10 de pe disc este Symbolic Suicide. Aici zic ca-i cea mai buna comparatia cu Motorhead din randurile de inceput.
Ultima compozitie de pe material este The Piety of Self-Loathing, o bucata instrumentala de aproape 4 minute pe care ai timp sa treci rapid in revista temele propuse de grup pe acest material.

In incheiere pot spune doar ca Kirk Windstein a reusit inca o data sa puna cap la cap un nou material de luat in seama. Bine inteles, meritul este si al colegilor sai care l-au acompaniat pe acest disc, dar cel putin atunci cand ma gandesc la Crowbar, ma gandesc ca la "copilul" muzical al lui Kirk.

H. Nota: 8