KILLER VICTIM - Terror State

Am crezut în anii nouăzeci că va apărea în România, cumva peste noapte, un val uriaș, un talaz de formații hardcore-grindcore-crustcore care își vor urla furia și frustrarea în lume, căci motive de frustrare (și furie) aveam har Domnului pe vremea aia destule. Și mai avem și acum. În plus, sunt cam aceleași. Marea explozie hardcore(-grindcore-crustcore) nu s-a produs cu toate acestea. Nici în anii nouăzeci, nici la începutul anilor 2000, nici după aceea. În locul ei a apărut E.M.I.L. Care-i o trupă faină, în treacăt fie zis, deși nu prea importantă în acest context. Ce contează e că undergroundul românesc postdecembrist a fost (și încă este) dominat de metal, în particular de diferite forme ale death și black metalului. Nu e nici o problemă cu asta (ar fi și culmea să fie), atâta doar că dă, așa, o impresie de escapism.

Sigur, au existat / există și Mediocracy, Coins As Portraits, I Stared Into The Forest, The Boy Who Cried Wolf și câteva altele. Ele au rămas însă nu doar underground (ceea ce ar fi fost normal), ci și marginale. Dacă nu mă înșel, în afară de Mediocracy nici una dintre aceste formații nu a ajuns la albumul numărul 2. În particular pentru Mediocracy mi-a părut întotdeauna rău, căci Human Progress – Endless Regress, Asoma și Memory Hole rămân cele mai bune albume crustcore din istoria inexistentă a crustcore-ului românesc. (Memory Hole a fost de fapt un EP.) Una dintre cele mai faine amintiri concertistice de-ale mele se leagă de altfel tot de Mediocracy, de showul trupei de la OST Mountain Fest 2011, de momentul în care, împreună cu membrii Spiritual Ravishment și Deliver The God, a fost schițat marele clasic Dead Kennedys, marele imn antifascist Nazi Punks Fuck Off. A fost spontan și haotic, a fost frumos. (Incidentul a fost imortalizat de Vlad Bușcă, înregistrarea video mai poate fi văzută și acum pe YouTube.)

Dincolo de nostalgii există o legătură reală între Killer Victim și Mediocracy, și anume the artist currently known as Viez. (Dacă bine am înțeles, prin Killer Victim a mai trecut și chitaristul Radu Ionașcu, care a cântat și el pentru o vreme cu Mediocracy.) E puțin probabil ca fanii Mediocracy să găsească ceva de obiectat la Killer Victim. Există mai mult hardcore „curat” decât metal în muzica formației, dar la nivelul acesta diferențele sunt de nuanță. Fear Supply de exemplu e destul de crossover. Oricum, din perspectiva celor de mai sus, Killer Victim e un vis devenit realitate. Albumul bifează cam toate temele din categoria fuck the system, imigrația, violența polițienească, corupția, (anti)clericalismul, manipularea mediatică etc. LP-ul conține două piese în limba română, ceea ce mi se pare o idee bună, chiar dacă textele în engleză sunt cumva mai bine scrise. (We’re embedded to believe / Controlled by this beast we feed parcă sună mai bine decât Vei uita de tot ce vrei să fii / Te vei frânge sub iluzii.)

Terror State e scurt, dar la atâta furie și frustrare 16 minute și ceva sunt perfect suficiente.
 

Gabriel Szünder Nota: 8