JESUSMARTYR - The Black Waters

Despre Argentina stiam ca e mare, ca are capitala la Buenos Aires, ca e plina de pampa si ca joaca bine fotbal. Multumita lui Tzugu, distribuitorul de promo-uri, acum stiu si ca e cel putin o trupa acolo care cinta thrash metal si ca trupa aia se cheama Jesusmartyr. Un nume care nu ma incinta, in schimb au doua titluri de albume foarte misto: Pampa Awaken si Sudamerican Porno. Baietii au ceva vechime, mai precis, vreo 14 anisori pe scena, 3 albume si 3 turnee europene, dintre care pe unul si l-au organizat singuri. The Black Waters este primul lor disc pentru casa de discuri olandeza Rusty Cage Records.

Sunt oarecum surprins de competenta trupetilor din Jesusmartyr, avind in vedere tara lor de provenienta. Habar n-am care e nivelul metalului Argentinian, dar tipii astia se descurca foarte bine cu instrumentele si cinta cu inversunare (de fapt, e si normal, pe unul dintre ei il cheama Furia). Si cind m-am uitat mai bine si-am vazut ca discul e mixat si masterizat in Olanda, de Peter “Ziggy” Siegfredsen care si-a dat coate cu alde Mnemic si Illdisposed, nu m-am mai mirat ca suna asa de european albumul. Nu-i nimic argentinian pe el, se cinta intr-o engleza buna, n-are nici macar un ritm tribal ultrafumat si nici macar un abtibild cu Maradona, si ce e mai grav este ca nu-i nimic personal, e un metal asa, la modul general. Mai precis, as estima ca e un thrash cu ceva influente moderne si care trage un pic, prin precizia sectiei ritmice, spre industrial. Un fel de Exodus cu Fear Factory, Annihilator si cu Metallica vechi. Ma rog, cred ca putem pune acolo chiar orice trupa de thrash, are cite ceva din toate. Cu o voce latrata care n-are nici o treaba cu melodia, niste riffuri grase, uneori rapide si solouri aruncate cu zgircenie. Cam toate piesele termina tot ce au de spus in trei spre patru minute, unele chiar si mai repede. Moonvalley si What Makes You Burst mi-au atras atentia pe la a treia ascultare si mai multe nu am de gind sa-i mai dau, pentru ca, haha, v-ati prins, nu e genul care sa se dezvaluie in timp si ce mi-a dezvaluit pina acum nu m-a impresionat. Un metal energic, cintat cu spirit de daruire si produs zid, care in concert probabil ridica sala in tavan, dar ascultat in intimitate, la domiciliu, plictiseste repede.

(+) multa galagie, combativitate, chitari grase, ritmica legata, sunet bun
(-) nimic notabil din punct de vedere al compozitiilor

Klawz Nota: 7