MACHINE HEAD - The Blackening

The Blackening
FORMAT: CD
DATA APARITIEI: 27.03.2007
CASA DE DISCURI: Roadrunner
 
9.8
NOTA METALFAN:
3
3
3
3
3
3
3
3
3
3
 
8.6
NOTEAZA ALBUM: 22 voturi

Top 2007: #157
Machine Head more
Componenta:
Rob Flynn – voce, chitara
Phil Demmel - chitara
Adam Duce – bass, voce
Dave McClain - baterie

TRACKLIST:

01. Clenching The Fists Of Dissent02. Beautiful Mourning03. Aesthetics Of Hate04. Now I Lay Thee Down05. Slanderous06. Halo07. Wolves08. A Farewell To Arms

Despre risc

Vorbeam in comentariile la controversata cronica Manowar despre risc. Despre riscul de a te expune, de a evolua, de a te supune criticii – si criticilor.
Ei bine, Machine Head si-au asumat un risc. Sau, ca sa fiu sincer, Rob Flynn si-a asumat un risc, pentru ca el e creierul mare si creierul mic acolo.
E drept, nu e riscul de pe The Burning Red si Supercharger – albume care i-au instrainat pe fani si nici nu le-au adus recruti noi. Nu, e un risc moderat, care continua totusi intoarcerea la radacini semnalata in precedentul Through The Ashes Of Empires.
Dar e un risc in categoria metalcore: mai multe solo-uri de chitara (complexe, zic eu), mai multe experimente la compozitie si, nu in ultimul rand, cu 4 piese de aproximativ 10 minute (din totalul de 8). Mai rar asa lucru la acest gen...

Am vazut ansamblul, acum hai s-o luam bucata cu bucata.
Clenching The Fists Of Dissent e ca un meniu la restaurant: ne zice exact ce-o sa gasim pe album. Chitara rece, armonii, break-uri de tobe si riff-uri demente. Plus un Rob Flynn cu laringita cronica – incantator. Insa, aveti grija, tot aici gasim si multe bucati puse cap la cap – care iti incearca rabdarea.
Beautiful Morning incepe cu niste versuri extrem de adecvate: “F**k you aaaaaaallll!”, dar continua cu niste armonii gen Dillinger Escape Plan, alternate cu riff-uri nebunesti si tobe care ne dau sangele pe nas. Printre cele mai bune piese ale albumului, daca nu cea mai buna.
Aestetics Of Hate incepe in stil clasic, cu niste note la chitara rece reluate imediat ca riff-uri (aproape in stilul thrash al anilor ’90) si este un metalcore cu oldies but goldies combinat perfect; iarasi avem aici solo-uri lungi, dar interesante si un Flynn care-si omoara vocea in ambele sensuri.
Now I Lay Thee Down are ceva din Alice In Chains si poate Faith No More, pana la jumatea piesei, cand tema obsesiva de chitara explodeaza in niste riff-uri demne de Pantera. Un contrast foarte placut – e drept, pe reteta genului: tanguiala la strofe si growl la refren. Din nou de remarcat efortul vocal al lui Rob.
Slanderous are ceva armonii gen Maiden si chiar suna ca o preluare dementa dupa o melodie de pe Iron Maiden sau Killers – inclusiv solo-ul de chitara are ceva de acolo.
Odata cu Halo incepe seria de trei melodii a cate (aproape) 10 minute care pune ascultatorul la grea incercare. Nu pentru ca melodiile sunt monotone, ci pentru ca, dimpotriva, Machine Head arata tot ce poate face daca-si pune mintea - pe parcursul unei singure jumatati de ora. Lent, rapid, soft, dur, clean, growl, solo super-melodic, solo super-aspru, break-uri de tobe – tot ce vrei.
E ca in “La Mosi”, schita lui Caragiale – ori o savurezi, urmaresti conexiunea intre elemente si apreciezi stilul, ori ti se pare o enumerare lunga si plicticoasa. Si nu esti neaparat mai prost sau mai destept daca faci una sau alta – e o chestiune de gust.
Mie personal mi-a placut Halo, la Wolves mi-au cam incercat rabdarea, dar A Farewell To Arms mi-a readus zambetul pe buze.

Concluzii:
Un album in vana lui Burn My Eyes, dar cu mai multa maturitate si complexitate. O bucurie pentru vechii fani Machine Head, dar o piatra de incercare pentru cei care au cunoscut Machine Head la Through The Ashes...
Un 9,5 din partea mea, pentru ca si-au pastrat rautatea re-dobandita pe albumul precedent, incercand sa faca si ceva in plus. Daca n-aveti rabdare cu piesele de 10 minute, le mai puteti scadea un punct. Asta e riscul atunci cand esti dispus sa evoluezi...


Tzugu more Nota: 9.5


 

"We are Machine Head or some people like to call us Machine Fuckin' Head" Rob Flynn


2007, The Blackening, Machine Head.
1994, Burn My Eyes, Machine Head.
13 ani, 6 albume. Nici unul la fel si totusi recunosti ca este Machine Head. Ca sa fac "o aroganta": nimic nou cu acest ultim album, se inscrie in stilul clasic Machine Head, adica de fiecare data ceva nou si diferit!

 Hmm. Daca as compara acest ultim album Machine Head cu ultimul Metallica am impresia ca alde Rob & Co. s-au gandit un pic si au zis sa le faca in ciuda alora de la Metallica si au scos un album plin de solouri. Cred ca daca aduni toate albumele Machine Head la un loc si tot nu au atatea solouri cate are The Blackening. E un lucru rau? Din punctul meu de vedere nicidecum, ba dimpotriva este excelent.

Faptul ca au avut timp si mai ales un contract cu o casa de discuri s-a simtit, The Blackeining fiind cel mai complex album scos de Machine Head si asta nu o spun pentru ca sunt piesele lungi.Nu trebuie sa ma credeti pe cuvant trebuie doar sa ascultati albumul.
Durata pieselor probabil nu-l face la fel de usor de ascultat si digerat ca pe Through The Ashes of Empire dupa prima ascultare dar daca ii acordati ceva mai mult timp poate o sa ajungeti ca si mine la conculzia ca este un pas in fata.

Intradevar a fost exact cum spunea Adam Deuce, "Seasons Wither", ultima piesa de pe Throught The Ashes Of Empire, a reprezentat un preview la The Blackening.

The Blackening este si primul album la care Phil Demmel si-a adus aportul de la inceput si acesta se vede pe tot albumul. Colegul meu Tzugu vorbea de o revenire la radacini, la Burn My Eyes, este chiar mai mult decat atat, Phil si Rob au incorporat in The Blackening elemente de pe vremea cand amandoi activau in Vio-lence (o trupa care pentru cei mai batrani si mai ales fani al genului thrash este deja cult band).

Dincolo de aceasta intoarecere la radacini albumul pastreaza si elementele melodice acumulate pe Through The Ashes Of Empire dar si pe Supercharger (album destul de hulit dar care dupa parerea mea nu este deloc rau si mai mult un album absolut necesar in evolutia trupei).

Daca ar fi sa numesc doua trupe etalon care sa fie heavy, directe si sincere probabil ca cele doua ar fi Pantera si Machine Head. Rezumandu-ma doar la Machine Head: nu este nici o trupa de hardcore, nici una de heavy metal nici de metalcore ci doar METAL.

Piese de rezistenta: Clenching The Fists Of Dissent, Beautiful Mourning, Aesthetics Of Hate, Now I Lay Thee Down, Slanderous, Halo, Wolves, A Farewell To Arms. Puneti urechea si ascultati albumul!


 


JohnBlack more Nota: 10


Posted at 16:31 |  20 Martie 2007  | 17 Comentarii  | 8353 Vizualizari

Comenteaza la: The Blackening

  • Cred ca cel mai slab solo de pe album e cel de pe piesa Halo. F slab

    1. Posted by Tom | 21 Martie 2007 01:46
  • asta ai zis-o ca razbunare la Volebat? Sau cum? :))

    2. Posted by JohnBlack | 21 Martie 2007 01:51
  • Mi-am dat seama ca am ranit pe cineva cu acest comentariu rautacios. Imi cer scuze

    3. Posted by Tom | 21 Martie 2007 01:51
» vezi toate comentariile
COMENTARIUL TAU

Alte Albume

Har

Trupa: Dordeduh
Aparitie: 29.05.2021
Casa de discuri: Prophecy Productions
 - Har
TRACKLIST
01. Timpul întâilor02. În vielistea uitarii03. Descânt04. Calea magilor05. Vraci de nord06. Desferecat07. De neam vergur08. Vaznesit

Obarsie

Trupa: Sur Austru
Aparitie: 12.02.2021
Casa de discuri: Avantgarde Music
 - Obarsie
TRACKLIST
1. Cel din urma2. Taina3. Codru Moma4. Cant adanc5. Caloianul6. Ucenicii din Hartop I7. Ucenicii din Hartop II

Long Day Good Night

Trupa: Fates Warning
Aparitie: 06.11.2020
Casa de discuri:
 - Long Day Good Night
TRACKLIST
01. The Destination Onward02. Shuttered World03. Alone We Walk04. Now Comes the Rain05. The Way Home06. Under the Sun07. Scars08. Begin Again09. When Snow Falls10. Liar11. Glass Houses12. The Longest Shadow of the Day13. The Last Song

Grandeur

Trupa: White Walls
Aparitie: 23.10.2020
Casa de discuri:
 - Grandeur
TRACKLIST
01. False Beliefs02. Eye for an I03. Home Is on the Other Side04. Holy Worse05. Velvet06. Speaking in Tongues07. Starfish Crown08. Locked-in Syndrome09. Month’s End10. The Descent11. Marche Funèbre

Gloria

Trupa: The Mono Jacks
Aparitie: 26.01.2020
Casa de discuri:
 - Gloria
TRACKLIST
01. Nemuritori02. Ce se întâmpla03. Gloria04. Om05. Umeri aurii06. Caleidoscop07. Spuneai08. Caffè sospeso09. Noua vieti10. Ce ramâne11. Zbor

The God-Shaped Void

Trupa: Psychotic Waltz
Aparitie: 14.02.2020
Casa de discuri: InsideOut
 - The God-Shaped Void
TRACKLIST
01. Devils and Angels02. Stranded03. Back to Black04. All the Bad Men05. The Fallen06. While the Spiders Spin07. Pull the String08. Demystified09. Season of the Swarm10. Sisters of the Dawn11. In the Silence