MACHINE HEAD - The Blackening
FORMAT: CD DATA APARITIEI: 27.03.2007 CASA DE DISCURI: Roadrunner 9.8
NOTA METALFAN: 8.6
NOTEAZA ALBUM: 22 voturi
Top 2007: #157 |
Machine Head Componenta: Rob Flynn – voce, chitara Phil Demmel - chitara Adam Duce – bass, voce Dave McClain - baterie |
TRACKLIST: 01. Clenching The Fists Of Dissent02. Beautiful Mourning03. Aesthetics Of Hate04. Now I Lay Thee Down05. Slanderous06. Halo07. Wolves08. A Farewell To Arms |
Despre risc Vorbeam in comentariile la controversata cronica Manowar despre risc. Despre riscul de a te expune, de a evolua, de a te supune criticii – si criticilor. Am vazut ansamblul, acum hai s-o luam bucata cu bucata. Concluzii:
Tzugu Nota: 9.5
"We are Machine Head or some people like to call us Machine Fuckin' Head" Rob Flynn
Hmm. Daca as compara acest ultim album Machine Head cu ultimul Metallica am impresia ca alde Rob & Co. s-au gandit un pic si au zis sa le faca in ciuda alora de la Metallica si au scos un album plin de solouri. Cred ca daca aduni toate albumele Machine Head la un loc si tot nu au atatea solouri cate are The Blackening. E un lucru rau? Din punctul meu de vedere nicidecum, ba dimpotriva este excelent. Faptul ca au avut timp si mai ales un contract cu o casa de discuri s-a simtit, The Blackeining fiind cel mai complex album scos de Machine Head si asta nu o spun pentru ca sunt piesele lungi.Nu trebuie sa ma credeti pe cuvant trebuie doar sa ascultati albumul. Intradevar a fost exact cum spunea Adam Deuce, "Seasons Wither", ultima piesa de pe Throught The Ashes Of Empire, a reprezentat un preview la The Blackening. The Blackening este si primul album la care Phil Demmel si-a adus aportul de la inceput si acesta se vede pe tot albumul. Colegul meu Tzugu vorbea de o revenire la radacini, la Burn My Eyes, este chiar mai mult decat atat, Phil si Rob au incorporat in The Blackening elemente de pe vremea cand amandoi activau in Vio-lence (o trupa care pentru cei mai batrani si mai ales fani al genului thrash este deja cult band). Dincolo de aceasta intoarecere la radacini albumul pastreaza si elementele melodice acumulate pe Through The Ashes Of Empire dar si pe Supercharger (album destul de hulit dar care dupa parerea mea nu este deloc rau si mai mult un album absolut necesar in evolutia trupei). Daca ar fi sa numesc doua trupe etalon care sa fie heavy, directe si sincere probabil ca cele doua ar fi Pantera si Machine Head. Rezumandu-ma doar la Machine Head: nu este nici o trupa de hardcore, nici una de heavy metal nici de metalcore ci doar METAL. Piese de rezistenta: Clenching The Fists Of Dissent, Beautiful Mourning, Aesthetics Of Hate, Now I Lay Thee Down, Slanderous, Halo, Wolves, A Farewell To Arms. Puneti urechea si ascultati albumul!
JohnBlack Nota: 10
|
Cred ca cel mai slab solo de pe album e cel de pe piesa Halo. F slab
asta ai zis-o ca razbunare la Volebat? Sau cum? :))
Mi-am dat seama ca am ranit pe cineva cu acest comentariu rautacios. Imi cer scuze