COMMUNIC - The Bottom Deep

Personal am asteptat cu mare interes acest al patrulea album de studio al celor de la Communic. Iar acum dupa ce l-am ascultat de cateva ori, mi-am facut o parere despre el, astfel incat sa vi-l pot prezenta in cunostinta de cauza, cu lectia gata invatata.

In ciuda faptului ca trupa nu vine cu nimic nou, spre deosebire de anterioarele discuri, The Bottom Deep pare totusi un album mai asezat si mai calculat. Rifurile grele si apasatoare sunt omniprezente la tot pasul, avand multe artificii tehnice din partea lui Oddleif Stensland (chitara/voce). Despre productie si sunet, putem spune ca sunt mult mai bune fata de Payment of Existence, primind de data aceasta un ajutor substantial de la Dan Swano, care s-a ocupat exclusiv de masterizare.

Piesa de rezistenta al acestui album este, zic eu, My Fallen, o melodie foarte tehnica si bine lucrata. Cu toate acestea, desi nu imi este rusine nici cu Destroyer of Bloodlines, Wayward Soul sau Voyage of Discovery spre exemplu, nu am sa inteleg niciodata de ce a mai fost nevoie de In Union We Stand, o piesa ce are un farmec iesit din comun, dar numai si numai in varianta ei originala semnata de Bobby Blitz & Co.

Normal, chiar daca umbra celor de la Nevermore nu lipseste nici de pe acest material, in afara de voce nu am putea spune ca ii copiaza pe americani, desi se stie foarte bine ca ei sunt cei ce ii inspira cel mai mult din punct de vedere artistic. Totusi, parca in unele momente se aud si unele chestii ce le-am auzit si la Evergrey in vremea cand le eram fan inrait (The Inner Circle taticu'). Partea de tobe este si ea foarte buna, deoarece avem de-a face cu un foarte bun tobar in persoana lui Tor Atle Andersen. Daca in trecut am schimbat trei randuri de boxe din cauza lui Erik Mortensen cu al sau bas nimicitor, acum se pare ca a lasat-o ceva mai moale. Probabil ca unul dintre motive este si faptul ca piesele sunt ceva mai scurte fata de anterioarele albume, si astfel nu a mai fost lasat sa se desfasoare asa cum o facea odinioara.

The Bottom Deep este un album un pic ciudat pentru mine, in sensul ca, desi este un produs foarte bun, nu a reusit sa ma prinda de la inceput. Pe celelalte albume, inca de la prima ascultare remarcam cel putin doua piese de calitate foarte buna. Acum insa, mi-au luat vreo patru-cinci auditii ca sa imi dau seama de valoarea acestuia. Daca nu le eram fan, mi-ar fi fost foarte greu sa fac asta, si astfel as fi venit cu o poveste total diferita despre acest disc, una mult mai sumbra si pesimista. Chiar si asa, parca imi este un pic dor de atmosfera data de Watching It All Disappear, Communication Sublime, Raven's Cry, sau At Dewy Prime. Si la cum "evolueaza" lucrurile in tabara norvegienilor, am mari indoieli cum ca acele vremuri se vor mai intoarce vreodata.

Gandind la rece, acest album este nota 9, dar avand in vedere ca nu au reusit deloc sa se autodepaseasca, asa cum era normal, pentru astazi vor primi un binemeritat 8,5. Daca si urmatorul va merge pe aceeasi linie, atunci vom discuta pe un alt ton. Pana una alta, vad ca au anuntat si un turneu european, unde in data de 4 septembrie vor avea un concert la Budapesta, in timp ce dupa doua zile, pe 6, ii vom putea vedea la Varsovia. Asa ca, cine dispune de timp, bani si buna dispozitie, ar face bine sa nu rateze o cantare cu cei trei baieti din Kristiansand.

Fantotzii Nota: 8.5