DOMAIN - The Chronicles of Love, Hate and Sorrow
FORMAT: CD DATA APARITIEI: 05.05.2009 CASA DE DISCURI: Limb Music 8.5
NOTA METALFAN: 8.5
NOTEAZA ALBUM: 4 voturi
|
Domain Componenta: Nicolaj Ruhnow - voce; Axel "Ironfinger" Ritt - chitara; Erdmann "Erdi" Lange - clape; Steven Wussow - bas; Stefan Köllner – tobe |
TRACKLIST: 01. Picture the Beauty02. Sweeping Scars03. Angel above04. Circle of Give and Take05. He Is Back06. Inner Rage07. Digging their Graves08. Haunting Sorrows09. The Last Dance10. 12 O'Clock11. Two Brothers |
Pentru fiecare trupa care se respecta, vine o vreme cand compunerea unei opera rock pare necesara pentru atingerea unui statut. Pana si trupe care activau in zone in care dragonii sau sabiile manjite de sange nu sunt principalul subiect al albumelor au cazut prada tentatiei (Judas Priest e un exemplu elocvent in acest sens). Nu vreau sa spun ca opera rock ar fi un gen inferior sau neaparat comercial, ci doar ca m-am saturat de inflatia de opere rock de proasta calitate care au aparut in ultimii ani. Domain, care a lansat cu trei ani in urma un album ce a facut ceva valuri %u2013 Stardawn - tocmai a trecut prin momentul traumatic al pierderii solistului vocal Carsten Schulz. Acesta a fost inlocuit cu Nicolaj Ruhnow, care a venit cu ideea producerii unei opere rock bazate pe romanul epistolar al lui Goethe Suferintele tanarului Werther. Trebuie sa recunosc ca subiectul e original, insa e destul de ciudat pentru o opera rock. Rezultatul este suficient de bine lucrat ca sa atraga atentia oricarui iubitor de metal melodic. Piesele nu sunt prea complexe si nici nu intalnim arajamente orchestrale sau corale bombastice care sa creeze atmosfera specifica operei rock. Ele sunt insa foarte melodice si catchy iar dupa cateva ascultari albumul place tot mai mult. Stilul compozitiilor este un amestec de heavy metal cu power metal. Stralucite sunt insa solourile si riff-urile de chitara cu care ne incanta Axel Ritt. Pe Sweeping Scars de pilda performanta sa rivalizeaza cu succes cu solourile cele mai bune ale lui Luca Turilli %u2013 inflorituri neoclasice si cateva trimiteri la Vivaldi fac comparatia inevitabila. Pe alte piese, Ritt este mai original si de fiecare data la fel de inspirat (a se vedea He is Back, de pilda). De fapt aceste solouri m-au facut sa ascult cu atentie albumul si sa-l apreciez la adevarata lui valoare. Dupa cateva ascultari, nu pot sa-i reprosez decat inadecvarea dintre subiect si muzica. 12 O'Clock de pilda e o balada superba si una dintre cele mai frumoase piese de pe album, insa nu mi se pare ca este destul de sumbra incat sa reflecte fidel tema abordata %u2013 hotararea lui Werther de a se sinucide din cauza suferintei insuportabile datorate dragostei neimpartasite. Pentru piesa respectiva (si probabil pentru intregul album) s-ar fi potrivit mai degraba o atmosfera similara celor din unele balade Pain of Salvation sau Evergrey. Cu toate acestea, ultimul produs Domain este unul dintre cele mai reusite albume din aria metalului melodic aparute anul acesta.
Arthur Nota: 8.5
|
Comenteaza la: The Chronicles of Love, Hate and Sorrow