EVERGREY - The Inner Circle

Din ce in ce mai multe voci ii indica pe Evergrey ca fiind trupa aflata la un pas de a prelua sefia scenei prog metal de la americanii Dream Theater, cazuti pe ginduri in momentul de relaxare pe care si l-au acordat cu Train of Thought. In tot acest timp, suedezii au avut o activitate sustinuta si au urcat cu pasi mari in topurile preferintelor ascultatorilor de gen.

Albumul Recreation Day editat in 2003, le-a adus nu numai cel mai mare succes din cariera dar si o noua schimbare de componenta: bateristul Patrick Carlsson a fost inlocuit cu Jonas Ekdahl, care nu este altcineva decit tinarul drum tech al grupului, astfel ca integrarea lui pe acest nou album The Inner Circle este una lipsita de emotii mari. Tobele nu au pierdut nimic din tehnicitate si chiar au cistigat ceva la capitolul forta. Mai mult chiar, Ekdahl apare alaturi de Englund, Danhage si Zander ca autor al pieselor, deci avem de-a face cu un efort de grup, spre deosebire de celelalte albume unde majoriatea pieselor sint semnate Englund.

Dar in primul rind, trebuie sa spun ca The Inner Circle este un album care cere timp si multe ascultari pentru a fi descoperit. Este, pe alocuri, mai " rau " decit precedentul, cu riffuri "mitraliate" de pedala dubla, (Ambassador, More than Ever) si, desi nu ii lipseste melodia, nu exista piese care sa te cucereasca de la prima ascultare, exceptia fiind poate A Touch of Blessing, aleasa si ca prim videoclip. Evergrey reusesc sa-si pastreze abilitatea de a gasi acea structura a pieselor, care nu e nici prea complicata incit sa-i piarda pe unii ascultatori pe drum, dar nici prea simpla si repetitiva incit sa-i plicitiseasca pe altii. Se acorda o mai mare importanta vocilor la toate nivelurile. Tom Englund, al carui timbru special i-a adus deja numeroase laude, dezvaluie o latura emotionala nebanuita a vocii sale si prezinta, alaturi de Carina, sotia sa, invitata pe acest album, cele mai frumoase partituri vocale ale trupei de pina acum (In the Wake of the Weary, Faith Restored). Clapele imi par mai prezente, in schimb, solourile de chitara au pierdut un pic din stralucirea de pe Recreation Day. Poate o explicatie pentru aceasta ar fi faptul ca The Inner Circle este un album conceptual, unde s-a incercat inainte de toate crearea unei atmosfere. Tot in acest scop, s-a apelat la colaborarea Cvartetului de coarde al Orchestrei din G?teborg si la folosirea voice sample-urilor in mod constant pe tot parcursul albumului (ultima piesa este de fapt instrumentala, cu voice sampleuri in loc de voce). Aceste din urma sint atit de bine integrate in structura pieselor, incit am impresia uneori ca Englund le lucreaza ca pe un solo de chitara. Din pacate nu exista o transcriere a lor pe bookletul cdului, si, cel putin fara casti, sint destul de greu de inteles in totalitate, ceea ce pe mine, unul, m-a impiedicat sa inteleg povestea in detaliu.

Dupa vreo 15 ascultari, impresia mea este ca The Inner Circle nu aduce shimbari majore retetei cistigatoare dupa care a fost pregatit Recreation Day. Dar asta nu ma impiedica sa imi placa din ce in ce mai mult cu fiecare auditie, desi dupa primul contact eram pe punctul de a ma declara dezamagit. Dar, ca si Recreation Day si ca si In Search of  Truth de dinaintea-i, The Inner Circle are ceva care ma face sa-l ascult iar si iar si inca o data, si pina la urma asta conteaza.

Klawz Nota: 9.5