EMPIRE - The Raven Ride
FORMAT: CD DATA APARITIEI: 12.05.2006 CASA DE DISCURI: Metal Heaven 6.0
NOTA METALFAN: 8.6
NOTEAZA ALBUM: 1 voturi
Top 2006: #103 |
Empire Componenta: Tony Martin - voce Rolf Munkes - chitara Neil Murray - bas André Hilgers - tobe |
TRACKLIST: 01. The Raven Ride02. Breathe03. Carbon Based Lifeform04. Satanic Curses05. Al Sirat - The Bridge To Paradise06. What Would I Do?07. Changing World08. Maximum09. I Can't Trust Myself10. The Devil Speaks, The Sinner Cries |
Batrinete, haine grele, cum ii faci tu pe eroii de odinioara sa se dea singuri jos de pe piedestal si sa se arate in toata tristetea conditiei lor de pensionari... Tony Martin mi-a spart urechile si mi-a rupt inima-n doua si de-aia albumele mele preferate Black Sabbath sunt alea pe care a cintat el. Acum vine si imi rupe iar inima-n doua de mihnire la ascultarea ultimei sale realizari, The Raven Ride. Chiar daca sunt multe nedreptati in lume, unele trupe au parte de recunoasterea pe care o merita. Trupe mici care stau pe margine si pling ca nu sunt bagate in seama de industria muzicala careia nu ii pasa decit de cistiguri, bla-bla-bla. Dar ele pur si simplu nu au nimic interesant de oferit. Chitaristul Rolf Munkes cunoaste aceasta situatie, pentru ca el zdranganeste corzile in doua-trei astfel de trupe. Majesty, Razorback si Empire. Daca nu ati auzit de ele, nu va faceti probleme, pentru ca doar "cunoscatorii" au auzit. Dar sa ma refer la Empire. Situatia e gri si nu vreau sa-mi stric ziua insistind prea mult asupra ei. Rolf Munkes a scris, pentru acest album, unele dintre cele mai insipide piese pe care le-am auzit. El declara foarte satisfacut ca le-a scris special pentru vocea lui Tony Martin. Of. Vocea lui Tony Martin a avut zile mult mai bune decit cele in care a inregistrat The Raven Ride. E palida si plinsa si lipsita de farmec si astfel mixata si redata ascultatorului incit uneori suna ca un incepator ca sa nu zic ageamiu. Refuz sa cred ca e din vina lui, dar totusi, vina lui e ca a permis asa ceva. Asta s-ar fi putut trece cu vederea, dar piesele, vai piesele. Cind Rolf Munkes da drumu la un riff, man, il pastreaza neatins cu mindrie pina la finalul sfirsitului, de iti vine sa te iei cu miinile de cap si sa fugi: nu mai termina asta odata cu riffu ala??? Pe linga asta, mai toate melodiile sunt tributuri Black Sabbath, numai ca "beneficiaza" de un asemenea sunet, incit cred ca si Black Sabbath acum douazeci de ani sunau mai proaspat. De fiecare data cind incepe o asemenea piesa ma astept sa sara praf din boxe si playeru sa inceapa sa tuseasca. Trebuie sa remarc insa, ca niste elemente de modernitate scot capul ici colo, sub forma unor sunete de clape dubioase care unei piese ii dau chiar o tenta electro. Am uitat despre ce piesa e vorba, dar era la fel de nefericita ca restul. Sunt vreo doua titluri pe care le-as considera acceptabile si poate chiar bune daca The Raven Ride ar fi singurul album de heavy metal din lume. Una e balada What Would I Do, alta e Al Sirat - The Bridge To Paradise, care risipeste pentru o clipa monotonia cu influentele ei orientale, si daca o mai fi si alta am uitat si nici nu vreau sa imi mai amintesc. Chiar si aceste conditii vitrege, un refren mai catchy, o linie vocala mai rasarita ar fi inseninat un pic atmosfera. Dar nu. Nu si nu, deloc, pina la final, aceeasi desfasurare obosita incit imi vine sa-mi cer scuze ca i-am dat play albumului si l-am deranjat din motzaiala. Presimt ca o sa uit foarte repede ca am ascultat acest disc, mai ales daca mai pun o data Tyr sau Headless Cross.
Klawz Nota: 6
|
Comenteaza la: The Raven Ride