LUMSK - Troll

Daca mai tineti minte, in recenzia trecuta spuneam ca am avut de ales intre doua albume si ca am pus mana pe cel care putea fi desfiintat in cinci minute. Al doilea album este cel de fata, de care n-am reusit sa scap. S-ar putea sa ma repet, insa cel mai greu imi este sa scriu cronici la albume care nu reusesc ca imi comunice nimic in mod special. Iar Troll este exact unul dintre aceste albume.

Este cel de-al doilea material discografic al norvegienilor care s-au reunit sub numele Lumsk , debutul lor avand loc in anul 2003 cu albumul Åsmund Frægdegjevar . Cele opt piese de pe Troll sunt un folk metal fara prea multe pretentii. De fapt pretentii au cam fost, pentru ca pe langa cei sapte membri ai trupei, la album au contribuit si artisti ai scenei de jazz din Trondheim (la trompete si tromboane), un cvartet de coarde si corul feminin Embla (care colaboreaza de obicei cu Orchestra Simfonica din Trondheim). In plus, actorul teatrului Trøndelag, Stian Hovland Pedersen, recita cateva dialoguri pe anumite piese, iar Andreas Elvenes de la The 3rd and the Mortal isi face si ea auzita vocea. Si daca toate aceste eforturi nu erau de ajuns, trupa a apelat pentru versurile pieselor la scriitorul norvegian Birger Sivertsen, care le-a compus cu ajutorul sotiei sale, inspirandu-se din mitologia nordica (previzibil, nu?). Cele opt piese vorbesc despre legende, creaturi mitologice si folclorul norvegian. Sau cel putin asa scrie pe site-ul lor oficial si tind sa ii cred pe cuvant, pentru ca nu stiu nici o boaba din limba asta, chiar daca acum cativa ani imi pusesem toata ambitia la bataie sa o invat.

Cam fiecare piesa are parti ce se fac remarcate daca nu din prima auditie, atunci macar din a doua sau cel mult a treia, dar tot la fel, nu este nici o piesa care sa imi retina atentia de la cap la coada. Totusi, piesele care m-au facut sa ma interesez de numele lor au fost Dunker , Åsgårdsreia si Trolltind . Nu va asteptati la cine stie ce veselie, daca asta intelegeti prin folk metal. Lumsk nu se compara deloc cu Finntroll . Abordarea generala are un tempo mediu, uneori lent si destul de grav, senzatie amplificata de vioara si de vocea feminina delicata. Imaginea de ansamblu a albumului nu ma face deloc sa ma gandesc la un troll, si sunt in continuare nedumerita de ce i-au ales tocmai acest titlu.

Dar cum nu cred ca voi afla vreodata motivatia lor, nici n-o sa imi bat capul, si o sa inchei pur si simplu recenzia. Un album cu pretentii prin prisma eforturilor care s-au investit in el, dar cu un rezultat destul de prafuit, pe care sclipirile de moment nu il pot salva de la mediocritate.

Nebelhexa Nota: 7