CONFESSOR - Unraveled

Mai draga, suparare mare pe Unraveled asta! Ii cunosc pe Confessor de multi ani si i-am considerat mereu o trupa interesanta. Am aflat cu surprindere ca au un disc nou in 2005 si m-am grabit sa fac rost de el. Si sa vedeti dracie: doom metal taica, doom ca la carte, greu, lent, intunecat, cu multe influente Black Sabbath si cu o gramada de momente in care m-a apucat tristetea ca nu se mai intampla nimic cu Solitude Aeturnus.

Un astfel de album rupea prin 1995-1996; acum nu reuseste decat sa surprinda. Intrebari gen «ce dracu’ au astia in cap ca doar suntem in 2005?» nu isi au rostul. Nu putem decat sa remarcam daca ne place sau nu, daca ne-a adus sau nu vreun folos in acest minunat sfarsit de an.

Eu am reusit sa il ascult cap coada de mai multe ori, dar de fiecare data in mai multe etape, semn ca inca nu ma pot descurca in fata albumelor monotone sau, daca vreti sa fim blajini, liniare. Anii ’70 si-au pus amprenta pe muzica celor de la Confessor si prin multiplele influente din rock-ul psihedelic, pe care auditia lui Unraveled le ofera la tot pasul. Pe vreo doua piese mi s-a parut ca aud si faze Alice in Chains. E posibil chiar sa le fi auzit.

Sunt obosit si nu mai am pic de inspiratie. In plus m-am decis: nu imi place ultimul album Confessor si nu mai am ce scrie despre el.

Sake Nota: 6.5