SATANOCHIO - Vagrant Matter Heritage

Am avut norocul sa primesc acest EP de la Satanochio insusi, temporar deghizat intr-un corp uman cu o atitudine prietenoasa. Pentru ca a trecut ceva timp de atunci, incep prin a ma scuza pentru intarziere, si continui prin a va oferi modesta mea opinie despre aceasta lucrare a slujitorilor evil metal-ului.
Prima impresie e ca Satanochio se iau mult mai in serios comparativ cu opusul precedent. Nu vad aici nici o urma de “caterinca”, umorul e prezent doar in formele lui foarte acide, cinice. Piesele au, pe ansamblu, mai multa forta, pastrand totusi acelasi registru black/death. Preferata mea e Everything Dies, mai ales pentru riff-urile catchy. The National John Doe e mai grea, mai apasata si mai greu de digerat din prima pentru mine – dar vine pe locul doi, iar Inward The Fairy cred ca rasplateste prea putin rabdarea cu care am ascultat intro-ul piesei.
Personal, as fi vrut sa aud mai tare sectia ritmica, nu-mi dau seama daca e o intentie de productie sau o scapare, dar cred ca vocea si chitara sunt foarte “in fata” prin comparatie cu restul instrumentelor.
E greu sa tragi concluzii definitive dupa un EP. Totusi, cred ca Satanochio face bine alegand tragedia (sau tragicomedia) in locul parodiei. Daca se se iau mai in serios, probabil ca restul lumii va face la fel. Un 8 care arata ca imi place, dar astept mai mult. Calitativ si cantitativ.

(+) – chitara, vocea, grafica albumului
(-) – ce se intampla cu sectia ritmica

Tzugu Nota: 8