ENSIFERUM - Victory Songs

Greu album.

Greu in primul rand pentru faptul ca suna beton, inchegat si plin de forta , nu neaparat din punct de vedere compozitional ci si din sentimentele pe care ti le creeaza, inaltator de-a dreptul pe anumite pasaje.

Greu si prin prisma faptului ca e cam dificil sa mai zici ceva nou despre o trupa/album, atunci cand le-ai comentat ultimele doua realizari, iar stilul si modalitatea de compozitie au ramas in mare parte aceleasi.

Ce s-a schimbat de la Dragonheads? Componenta trupei este aceeasi, degajarea cu care canta aceeasi, avem ceva mai multa clapa, care, fara insa a deveni instrumentul in jurul caruia se tese compozitia, castiga incet incet teren. Asta nu inseamna ca trupa e mai soft, am fost chiar suprins de rautatea anumitor rifuri pe Blood is the price of glory si Raised by the sword, precum si de modul in care Petri isi moduleaza vocea in pasajele growl.

Solo-ul de pe Wanderer mi-a placut tare mult, cu alte cuvinte, chitarile fac o treaba super buna, la fel si sectia ritmica. Insa ceva lipseste, parca nu mai regasesc acea transpunere a scenei de lupta in creatia finlandezilor. Inainte reuseam sa regasesc in fiecare piesa un moment al bataliei, de la rasuflarea inghetata de spaima a luptatorilor si pana la imnurile inchinate razboinicilor cazuti pe campul de lupta.

In Victory songs nu reusesc sa regasesc fiorul bataliei decat in anumite momente, si asta ma face sa nu fiu la fel de atent si de atras de album. Ca o concluzie, pro: black-folk metal cantat ca la carte, as putea spune ca Ensiferum devine una din trupele de baza ale curentului; contra: lipsa feelingului si a inspiratiei pe anumite parti.

SkyDancer Nota: 8.5