Catamenia este un nume bine inradacinat in constiinta comuna a metalistului roman, iar acest lucru se datoreaza in mare masura nu neaparat muzicii finlandezilor (care, fie vorba intre noi, nu a excelat niciodata) ci numeroaselor difuzari la emisiunile radiofonice de rock ale pieselor de pe primele albume la finalul anilor ’90 si celor cateva concerte sustinute pe plaiuri mioritice in ultimii ani. Ba mai mult, finlandezii au fost si protagonistii unui scandal cu un promoter roman, “razboi” care a fost subiect de dezbatere pe forumurile romanesti de “specialitate” la finalul lui 2006. Tinand cont de aceste lucruri si de calitatea slaba a precedentelor doua albume, am purces la ascultatea lui VIII : The Time Unchained cu oarecare prejudecati. Ma asteptam la ce e mai rau si mare mi-a fost mirarea sa descopar un album solid, garnisit cu suficiente momente interesante. Pentru a intelege carui fapt se datoreaza aceasta schimbare in bine a trupei finlandeze, trebuie sa ne uitam la modificarile de componenta pe care le-a avut Catamenia in ultima perioada. Mai intai si-au pierdut claparul, pe Tero Nevala, care a decis in plin turneu rusesc sa renunte la grup si sa se mute la Moscova impreuna cu noua sa iubita. Apoi, a fost randul bateristului Veikko Jumisko sa isi ia adio de la trupa, urmat la scurt timp si de vocalistul Olli Mustonen. Daca postul de tobar a fost rapid ocupat de Mikko Nevanlahti, pe palierul vocal Catamenia au decis sa faca un experiment: nu au recurs doar la un vocalist, ci la 3! Astfel, exista vocile “rele” (Nissilä si Kansanoja), iar partiturile clean au fost insusite de Kari Vähäkuopus, prieten si producator al trupei pe ultimele 3 albume. Trio-ul functioneaza de minune si da o noua dimensiune sound-ului Catamenia, adaugand un plus de varietate si dinamism muzicii. Imi place mult vocea lui Kari si mi-as dori ca el sa aiba un rol important si pe viitoarele productii de studio ale trupei. Piesele de pe VIII : The Time Unchained au, cu mici exceptii, un ritm alert, fiind deopotriva agresive si melodioase. Nimic nou aici, finlandezii au mizat intotdeauna pe acest contrast. Doar ca de aceasta data Catamenia nu au mai folosit deloc clape, lucru care nu dauneaza cu nimic atmosferei generale. Latura melodica a fost preluata in totalitate de chitari, iar Riku si Ari se descurca foarte bine cu riff-urile rapide si secventele melodioase. Albumul are plusurile sale (Alive…Cold…Dead!, Tuhon Oma, The Time Unchained, Fallen), dar si parti in care treneaza, bucati care par de umplutura. Din fericire acestea sunt putine si nu afecteaza radical calitatea discului Fara pretentii si fara cine stie ce artificii tehnice deosebite, Catamenia au reusit sa creeze un album placut, care arata ca le prieste noua formula componistica. Sa speram ca nu o schimba prea curand. (+) piese inspirate, vocea lui Kari, album bine produs (-) unele momente sub nivelul general al albumului, coperta
|
Asti-as tot una cu Catatonia sau is altii ?
Hellraiser, nu, Catamenia sunt finlandezi si Katatonia suedezi, in plus, genurile sunt diferite..
cum dracu poti sa-i confunzi pe asria cu aia nu stiu...cred k ti-ai pus numele de Hellraiser la mishto.