FREQUENCY - When Dream and Fate Collide

Atitea trupe vin din Suedia incit ma intreb cind mai au timp cetatenii sa pescuiasca, sa scormoneasca si sa exporte fier sau sa joace curling. Oare sunt mai multi cei care cinta decit cei care stau sa asculte? Oricum, sunt atit de multi, incit concurenta apriga ii obliga sa fie foarte buni ca sa razbeasca. Frequency e o trupa tinara care vrea sa razbeasca, chiar daca nu au dat dovada de prea multa inspiratie cind si-au ales numele. Dar poate il vor schimba in renume, cine stie.

Deocamdata se afla la vremea incercarilor si iata-i ca ne propun un heavy-metal cu influente clasice colorat pe alocuri cu riffuri si ritmuri thrash, ramase din trecutul  ceva mai zbuciumat al trupei. Adica un fel de Malmsteen intersectat cu Helloween si cu un pic de swedish, o combinatie oarecum originala, sprijinita de solo-uri decente si construita cu ceva atentie la pasaje instrumentale. Daca era mai mare atentia asta, as fi putut s-o metaforizez in sintagma "influente progresive", dar, in conditiile date  "compozitii inteligent orchestrate" e o descriere mai corecta. Destul cit sa trezeasca interesul ascultatorului grabit, bombardat cu sute de trupe care se inghesuie in aceeasi nisa si dau din miini cu disperare cerind atentie si timp pretios din viata noastra. Pe Frequency ii mai individualizeaza si vocea, care poate parea la inceput antipatica, stiu ca mie asa mi s-a parut, dar antipatia deja este o stare afectiva, care iata ca in cazul meu s-a re-polarizat. Imaginati-va o voce pe alocuri ascutita, pe alocuri ragusita, care isi face backing vocalsurile in falsetto, care are ecouri din Mats Leven, Andi Deris, Kai Hansen si Ville Laihiala si, totusi nu e nici unul dintre astia, cam asta este Glenn Lauren.

Insa ce fac baietii cu atentia noastra, dupa ce ne-au captat-o? Hm, nu prea o trateaza la justa ei valoare. Dupa primele trei piese excelente, albumul se impotmoleste in reprize de riffuri si vocalize cam neinspirate, cu piesa de titlu fiind chiar nesarata rau de tot. Reteta incepe usurel sa devina salcie pentru ca liniile melodice nu sunt grozave ca sa impiedice ascultatorul sa-si lase mintea sa zboare la alte prostii. Ce nota sa le dai unor astfel de indivizi? S-o luam pe bucati: Distant Light ia nota 10 cu felicitari, Oblivion, Pitch Black si Facing Destiny primesc cite un 9, restul sunt de nota 7, deci media e fix 8. Asa ca voi trece pe Frequency in coloana de trupe cu potential si vom astepta cu ceva interes al doilea album.

Klawz Nota: 8