ORDER OF THE EBON HAND - XV: The Devil

La inceputul anilor '90 in timp ce Burzum, Emperor sau Darkthrone se faceau "vinovate" de renasterea genului black metal in nordul scandinav, pe meleagurile mediteraneene aceasta sarcina si-au asumat-o trupele elene ca Varathron, Rotting Christ sau Necromantia. Order Of The Ebon Hand face parte tot din primul val de grupuri grecesti dedicate black metal-ului, numai ca pana in prezent nu au reusit sa se faca prea cunoscuti in afara granitelor tarii.

Lucrurile se vor schimba probabil atat datorita semnarii unui contract cu casa de discuri franceza Season Of Mist, dar mai ales noului album XV:The Devil . Dupa ce am ascultat prima piesa mi-am zis ca trebuie sa suport iarasi un album care se doreste o intoarcere catre radacinile metalului extrem, un raw black metal neinteresant. Dar cum concluziile pripite sunt de multe ori gresite, audierea intregului album m-a facut sa imi schimb radical parerea. Cei 3 muzicieni, ajutati de Sotiris si Chris (Septic Flesh/ Chaostar), dezlantuie prin cele 9 compozitii un asalt sonor teribil, prin ingenioasa combinatie de elemente extreme: pe de o parte dark/black metal ultra rapid, dominat de riff-uri naucitoare si tipete inumane si in registrul opus elemente de jazz, pasaje psihedelice si metal simfonic. De fapt aceasta unire a celor doua extreme se regaseste si la nivel simbolistic, numele albumului, XV:The Devil, fiind inspirat din cartile de tarot, unde cartea cu numarul 15 semnifica contopirea dintre extremele ideologice si puterea fizica pentru a forma o entitate capabila sa domine si sa devoreze o persoana care i se dedica complet.

Am remarcat la trupele grecesti un numitor comun, un lucru care caracterizeaza fiecare trupa, indiferent de genul abordat : pasiunea de a canta, care duce invariabil la intensitatea deosebita a fiecarui produs muzical. Order Of The Ebon Hand confirma din plin acest aspect, piese ca To Alloces, To Gremory sau The Swordwraith stand marturie. Alternarea compozitiilor cu o durata peste 6 minute cu cele cu o medie de 3 minute, imbinarea a mai multe genuri muzicale asigura diversitatea necesara care sa nu faca din album unul plictisitor.

Productia ciudata, voit "underground", isi atinge scopul de a face din XV:The Devil un album care isi pastreaza o aura de metal extrem "old school". Pe de alta parte, temele oculte abordate la nivel liric si pasajele muzicale teatrale ii confera discului si o latura mistica, dramatica.

Cum trupa si-a propus sa lanseze de acum inainte numai albume care sa aiba tema centrala inspirata din carti de tarot astept cat mai repede un nou disc al elenilor. Pana atunci un lucru este cert : XV:The Devil reprezinta una din cele mai inspirate aparitii discografice ale acestui inceput de an.

Dragos P. Nota: 8