GOD - Zal Mox

GOD este unul dintre cele mai vechi nume ale scenei metal din Romania si totodata unul dintre cele mai importante nume ale scenei anilor '90 din tara. Discul From the Moldavian Ecclesiastic Throne (1997) as putea fara sa clipesc sa-l includ intr-un top 10 personal al discurilor metalice aparute in underground-ul autohton al anilor '90, dar in randurile de fata nu este vorba despre primul album de studio al trupei ci despre cel mai recent produs, EP-ul Zal Mox. Am ascultat discul si l-am tot ascultat, am ezitat sa scriu ceva despre el pentru ca am simtit intr-un fel ca ar fi mai bine sa nu o fac. Totusi, am zis ca sunt suficiente motive si momente bune pe care GOD le prezinta pe acest material si ar fi fost cumva nedrept sa fie trecute cu vederea.

Inainte de a continua trebuie sa mentionez ca recenzia, cronica, este o scriere ce este intodeauna subiectiva. Revenind la GOD, nu pot decat sa laud initiativa grupului de a aborda teme din folclor si a le transpune pe un schelet metalic. Este un subgen cu potential mare, un subgen ce poate ajuta trupele din tara sa se diferentieze de puhoiul de trupe (mai bune sau mai putin inspirate) din afara, sa le ajute sa aiba o identitate, sa spuna o poveste si sa-si castige locul pe care-l merita.

As putea face o paralela intre muzica GOD de pe acest material si productiile (din punct de vedere conceptual) ale unor grupuri conationale precum banatenii de la Negura Bunget si Dordeduh, moldovenii de la Bucovina si chiar al transilvanenilor de la Siculicidium. Ar fi cumva aventuros din partea mea sa spun ca aceste trupe reprezinta o scena locala in care sunt prezentate atat elemente folclorice si istorice specifice fiecarei zone geografice pe care o reprezinta. Sunt de parare ca atunci cand vorbim de o scena in adevaratul sens al cuvantului ar trebuii sa fie un numar mai mare de reprezentanti (atat trupe cat si ascultatori). Totusi, daca incerci sa privesti in asamblu poti spune ca este un inceput. Anevoios, ce-i drept, daca ne gandim la numarul relativ scazut al trupelor a caror munca poate fi luata in calcul pe aceasta nisa, pot spune ca mai bine putin si bun decat mult prost si fara rost.

Prima piesa de pe disc este Legea pamantului, o compozitie ce incepe promitator si care te trimite cu gandul la viking metal-ul scandinav al anilor '90, dar care din pacate lasa impresia ca a fost finalizata in graba iar aici nu bat vreun apropo cu privire la ritmul antrenant pe care il propune piesa in cele mai multe dintre momente. Poate daca unele dintre pasaje ar fi fost inlaturate si minutajul ar fi fost redus la 4-5 sau hai, chiar 6 minute, lucrurile ar fi aratat ceva mai bine. Cea de-a doua compozitie de pe disc este Doina, o bucata de folclor ce suna bine de tot si pe care as fi vazut-o mai potrivita ca pozitionare pe disc dupa piesa cu numarul trei: Greuceanul. Si ca tot am ajuns la Greuceanul, pot spune ca este cea mai solida compozitie de pe Zal Mox. Ma intreb de ce totusi nu au exploatat mai mult bucata de la minutul 06:40 la 07:37? Sunt curios cum ar suna un album pe care sa fie prezente mai multe compozitii de acest fel? Si am ajuns la piesa cu numarul patru de pe disc, Glia, o piesa ce categoric NU este de nota patru! Glia este una dintre piesele de rezistenta de pe Zal Mox. Versurile vorbesc de la sine, voi include mai jos doar refrenul:

"Tara mea,
Dacia,
Tu ramai pururea
Glia mea!"

Totusi, sa revenim la sonoritatile metalice. Ultima piesa de pe disc este Tribes of the Frightening Forests. O compozitie rapida, melodica unde trupa se "joaca" destul de frumos cu momentele in care vocile clare si semi-guturale alterneaza. Ar fi fost interesant daca ar fi incercat sa mearga mai mult pe calea melodiei si sa apese mai mult acceleratie pe galop-ul ala de chitara. Poate cu o alta ocazie?

Inchei prin a spune ca Zal Mox este o prezentare destul de buna pentru albumul The Forefathers. Elementele folclorice si cele doom/death sunt cele mai reusite de pe disc, dar zic ca nu ar fi rau daca ar apasa in unele momente mai mult pedala acceleratiei si sa joace cartea melodiei atunci cand doreste sa cante intr-un registru mai alert. Macar ca experiment.

H. Nota: 7