stiri rock

EVERGREY: de la descoperire pina la apocalipsa

EVERGREY: de la descoperire pina la apocalipsa

Tom Englund spunea intr-un interviu ca Def Leppard i-au decis cariera. Vazind un concert de-al lor si-a dat seama ce vrea el sa faca in viata: sa fie un rockstar, inconjurat de gagici. O fi glumit, n-o fi glumit, ce inteleg eu de aici este ca ar trebui sa incercam cu totii sa vedem cel putin un concert cu Def Leppard. Pentru ca succesul in crestere constanta al numelui Evergrey se datoreaza in mare parte perseverentei si hotaririi cu care Tom si-a urmat telul, tragind toata trupa dupa el, in ciuda greutatilor de tot felul. Si nu au fost deloc putine.

 

 


 1. Blackened Dawn


Unul dintre motivele pentru care in Goteborg, si in Suedia in general, se cinta cu atita harnicie, este acela ca suedezii nu culeg frunze de dud la orele de muzica, ci invata sa cinte la un instrument. Mikael Hakansson povestea odata cum in clasa intiia studiaza cu totii un fel de fluier si apoi, fiecare isi alege ce instrument ii place. Oricit de mult mi-ar fi placut sa-l vad pe Hakansson suflind in fluier, cu obrajii umflati, barbos si rubicond, nu pot spune ca a facut o alegere gresita preferind basul. Dar, Michael va aparea mai tirziu in povestea noastra, sa ne intoarcem la Tom. Deci, lasind fluierul deoparte, elevul Tomas Stefan Englund pune mina pe chitara clasica a fratelui sau mai mare, dupa care cistiga un single cu Queen in Oraselul Copiilor din Goteborg (Liseberg se cheama) si ia contact cu muzica lui Mark Knopfler de la Dire Straits. Cu sau fara Def Leppard, Tom ajunge sa cinte death metal, impreuna cu prietenul sau Dan Bronell, chitarist si el. Insa toate le merg anapoda: trupa se sparge cind erau aproape de a semna un contract cu Black Mark, incearca in tot felul sa faca ceva din muzica, inclusiv cintind heavy hip hop, dar situatia ramine gri in continuare. De aici si numele Evergrey, pentru trupa pe care  Englund si Bronell o infiinteaza in noaptea de Revelion 93/94, hotariti sa treaca pe metal melodic. Unii petrec, altii infiinteaza trupe.

In acea perioada, Tom lucra la un magazin de instrumente muzicale, o slujba care, in timp, s-a dovedit a fi mult mai lucrativa decit si-ar fi inchipuit: unul dintre colegii de serviciu de la magazin - Daniel Nojd - a devenit basistul nou-fondatului grup. In toamna anului urmator li se alatura si tobarul Patrick Carlsson si Evergrey inregistreaza prima piesa.

 

Daniel Nojd, Patrick Carlsson, Tom S. Englund, Dan Bronell

 

Ne intoarcem la magazinul unde lucra Tom, pentru ca pe acolo incepe sa treaca, din ce in ce mai des, nimeni altul decit Andy Larocque (chitarist, ex-King Diamond), care tocmai isi deschisese un studio de inregistrari la 10 minute de Goteborg, numit Los Angered si venea sa tirguiasca una alta sa puna prin studioul respectiv. Din vorba in vorba, Tom si Andy devin prieteni, si astfel Evergrey isi gaseste o casa primitoare la Los Angered, unde, pentru inceput, inregistreaza doua demouri: in decembrie 1995 si in primavara 1996.

Se parea ca au scapat de ghinion, cind, destul de repede, demourile atrag atentia unei case de discuri, dar contractul s-a dovedit a fi dezastruos, mai ales pentru ca i-a tinut pe loc aproape doi ani, pina au reusit sa il anuleze. De parca nu ar fi fost de ajuns, vocalistul ii paraseste cu citeva saptamini inainte de a incepe inregistrarile la primul disc. Vazind ca nu gasesc deloc inlocuitor, Nojd ii zice lui Englund: "de ce nu faci tu vocea?" si uite-asa isi face intrarea in istoria heavy-metalului marele vocal Tom Englund, care habar nu avea ca poate cinta.

 

 

Abia in 1998 se gaseste o casa de discuri serioasa, Gotheburg Noise Works, care scoate pe piata albumul The Dark Discovery. Un tiraj de 10.000 de exemplare, asta e, ce sa-i faci, e totusi un inceput bun. Dar nu-i nimic, ca se va reedita in 2004, ca sa ajunga pentru toata lumea. In afara de cei patru mentionati pina acum, pe disc se mai aude si claparul Will Chandra (care se pierde pe drum la fel de repede precum aparuse), Carina Kjellberg (viitoare Englund) si Andy Larocque insusi, care s-a dat jos de la pupitru ca sa faca vreo 2 solouri ca in tinerete. The Dark Discovery nu face prea multe valuri, dar totusi, destule ca Hall of Sermon sa le propuna un contract pe un album.

 

 

Baietii se pun imediat pe treaba si, in februarie 1999, au piesele gata si se duc cu ele la amicul Andy Larocque, impreuna cu care scot la iveala Solitude Dominance Tragedy, in acelasi an. Tom se ocupa si de partile de clape, Carina ii da replica vocala, ca de obicei, pe disc. Sunetul este imbogatit cu citeva instrumente clasice (harpa, vioara) si cu un cor feminin, Mercury Choir, dirijat de aceeasi Carina. Filmeaza primul lor videoclip, la piesa For Every Tear that Falls. Cronicile favorabile incep sa se inmulteasca, lumea apreciaza foarte mult amestecul de genuri muzicale care da stilul personal Evegrey, deja imposibil de etichetat, treaba devine serioasa, dar Daniel Nojd se decide sa paraseasca trupa.

Din fericire, Andy Larocque are muuulte cunostinte, printre care si acest tip, Michael Hakansson, basist in Embraced si The Forsaken. Michael inregistrase mai demult in Los Angered, si, intr-o zi, cind a venit sa cinte cu Embraced in Goteborg, l-a chemat si pe Andy la concert. Andy il ia si pe Tom cu el, si lui Tom i se pare ca basistul de la Embraced este un tip cool. Mai tirziu, Henrik Danhage, avea sa spuna, mustacind, ca, de fapt, asta a fost motivul pentru care Michael a fost ales, ca arata cool. Pina la urma s-a dovedit ca stia si sa cinte, asa ca a ramas. Evergrey avea nevoie si de un clapar si Michael cunostea unul, mai precis, colegul sau din Embraced, Sven Karlsson si iata trupa cu efectivul din nou complet. Astfel pot sa onoreze invitatiile din ce in ce mai dese la concerte, printre care Power Mad Festival in SUA si Progpower Fest in Olanda, unde il cunosc pe Mattias Noren, graficianul care le va desena copertile urmatoarelor trei albume.

 

 


 2. The Masterplan


Anul 2000 ii gaseste pe scena: primul lor turneu european, in deschidere la Kamelot si Crimson Glory, invitatii la festivaluri ca Sweden Rock si Bang Your Head. In noiembrie incep sa compuna pentru un nou disc si chiar in mijlocul lucrului, cind aveau si rezervare la Los Angered pentru luna februarie, Dan Bronell isi da seama ca nu ii mai place in ce directie se indreapta trupa, si pleaca. Se despart, totusi, in termeni amiabili, are loc chiar un concert de adio. Dar Evergrey ramine intr-o situatie disperata: trebuie sa termine piesele si sa gaseasca un chitarist in mai putin de 3 luni.

 

Henrik Danhage, Patrik Carlsson, Tom S. Engund, Sven Karlsson, Michael Hakansson

 

Solutia vine tot de la magazinul de instrumente muzicale. Henrik Danhage era un tip care trecea din cind in cind sa mai cumpere cite un set de corzi si o pana si sa stea la palavre cu Tom Englund. Era chitarist intr-o trupa, dar nimic serios, asa ca a acceptat imediat invitatia, chiar daca treaba la care se inhama nu era deloc usoara.

In februarie 2001 trupa intra in studio pentru inregistrari, iar Henrik trebuie sa invete piesele noi, dar si pe cele vechi, pentru ca fusesera chemati sa cinte la prima editie de Progpower Fest, in Chicago. Si uite-asa se trezesc obositi, stresati si nervosi pe scena la Chicago, in fata unui tip de la casa de discuri InsideOut, chemat special pentru ei de catre organizatorul festivalului, Jim Pitulski. Trupa considera respectivul recital drept cel mai prost din cariera ei, dar, cu toate astea in iunie sunt contactati de InsideOut si semneaza un contract pentru mai multe albume. Se pare ca tuturor le placuse la nebunie ce vazusera pe scena la Progpower Fest.

 

 

In septembrie 2001 apare al treilea disc, In Search of Truth, primul lor album conceptual, inspirat de cartea Communion de Whitley Strieber, care atit de tare l-a impresionat pe Tom, incit a vrut neaparat sa o transcrie in muzica. Desi initial Tom pornise sa compuna singur tot materialul, ca de obicei, pina la urma, Sven si Henrik au venit cu idei atit de bune pentru unele piese, incit, Tom marturiseste ca i-a fost imposibil sa nu le foloseasca. Discul este foarte bine promovat de InsideOut, se filmeaza un videoclip la piesa The Masterplan, recenziile pozivite curg girla, sunt chemati iar la Progpower, editia a II- a si isi aranjeaza un turneu european in deschidere la Therion.

Cum claparului Sven Karlsson ii era din ce in ce mai greu sa se imparta intre Soilwork si Evergrey, ambele trupe fiind in crestere si deci necesitind din ce in ce mai mult timp fiecare, este pus sa aleaga. Alege Soilwork si este inlocuit de Christian Rehn, cu care se pleaca in turneu. Michael Hakansson, pe de alta parte, alege Evergrey si lasa deoparte Embraced si The Forsaken.

 

 


 3. A Touch of Blessing


Anul 2002 incepe cu doua concerte in Franta, in urma carora Christian Rehn este concediat, nu reusise sa se adapteze cerintelor grupului. In primavara se pleaca intr-un mini turneu nord european, vine vara, aduce festivalurile: Sweden Rock, Wacken. Vine si toamna, si cum nu reusisera sa aranjeze nici un turneu convenabil, in septembrie se intorc iar la Los Angered, de data asta cu un nou clapar, Rikard Zander, pe care il tinusera pina atunci in probe, sa se asigure ca e omul potrivit.

 

Rikard Zander, Michael Hakansson, Tom S. Englund, Patrick Carlsson, Henrik Danhage

 

Inregistrarile dureaza pina in februarie, se lucreaza la un nou sunet, ceva mai direct, care sa prinda bine live, pentru ca trupa e din ce in ce mai ceruta si incepe sa guste din ce in ce mai mult cintarile live. In acelasi timp, este primul album care nu mai e produs de Andy Larocque, Tom si Henrik, principalii compozitori, simtindu-se, de data asta, in stare sa se descurce singuri.

 

 

Recreation Day este lansat pe 10 martie 2003, intra in topul national suedez pe locul 18 si este foarte bine primit de toata lumea, fie ei fani, critici sau contabili la Insideout. Se aranjeaza imediat dupa lansare un miniturneu unplugged in Franta, ca sa-i converteasca si pe francezi care se aratasera ma sceptici si mai putin dispusi sa bage mina-n buzunar. Incet, dar sigur, colaborarea excelenta intre Evergrey si InsideOut incepe sa dea roade, numele trupei creste, banutii incep sa intre in conturi si trupetii pot, in sfirsit sa lase deoparte celelalte slujbe pe care le mai aveau: incep sa isi permita sa traiasca din muzica! Visul oricarui muzician, nu?

Ei bine, tobarul Patrick Carlsson nu este chiar asa de entuziasmat, ba chiar respinge o asemenea perspectiva si se retrage pentru a petrece mai mult timp cu familia. Isi ia cu el setul de tobe, dar vorba umbla ca de fapt nici nu mai cinta, s-a lasat de muzica. Dar nu pleaca fara sa le lase un inlocuitor, cel mai bun posibil: Jonas Ekdahl, acest pustan de doar douazeci de ani, fostul sau drum-tech, dascalit de Carlsson personal, care il bate cu palma pe umar si il numeste, astfel, succesorul sau pe scaunul din spatele tobelor. Si pleaca. Era ultimul membru fondator ramas in trupa, in afara de Englund. Care n-are nici o treaba, merge inainte: infiinteaza, cu doi amici, propriul sau studio, Division One, unde incepe sa lucreze ca producator. In august se intrerupe, cu ocazia primului turneu Evergrey in SUA, in deschidere la Arch Enemy.

 

Rikard Zander, Henrik Danhage, Tom S. Englund, Michael Hakansson, Jonas Ekdahl

 

In toamna toata trupa intra in nou-noutul studio Division One cu gindul sa inregistreze un nou disc. Atit de mult le place acolo, incit ramin 6 luni, lucrind la piesele noi. Cind ies, zic ca nu le mai trebuie prea curind studio. The Inner Circle e un nou album conceptual, cu o mai puternica tenta de prog metal. Tema aleasa e manipularea personalitatilor slabe prin religie, de catre lideri cu discurs carismatic. Trupa isi face un obicei din a ataca subiecte sensibile, luarea lor de pozitie indemnind la libertate de gindire fiind sustinuta si prin noua serie de tricouri cu inscriptia "I am my own god/God walking earth". Carina (deja) Englund este din nou printre invitati, se renunta la Corul Mercury, optindu-se pentru straturi de voci suprapuse, dar nu se renunta si la cvartetul de coarde al operei din Goteborg.

 

 

La data lansarii albumului, 27 aprilie, trupa se afla in turneu in America de Nord, deschizind pentru Iced Earth si Children of Bodom. Incep sa intre in atentia MTVului: sunt invitati in studio la Headbanger's Ball si le sunt difuzate in rotatie trei clipuri A Touch of Blessing (care, apropo, a costat 70.000$, cit un apartament cu trei camere), I'm Sorry si Blinded. Suna bine, nu? Trupetii incep sa fie doriti ca invitati pe diverse proiecte, pentru a le imprumuta putin din stralucirea (a talentului dar si a numelui) lor: Tom - Nightrage, Michael - The Project Hate, Henrik - Dragonland. In vara bifeaza citeva festivaluri: Grasspop, Summer Breeze, Bloodstock, Master Open Air in Brazilia, iar in octombrie inregistreaza un concert in Stora Teatern din Goteborg, pe care il includ pe primul DVD din discografia trupei, ce urmeaza sa apara anul urmator.

 

 


 4. Money-money-money


A Night to Remember e lansat cu surle si trimbite (adica cu spot publicitar pe postul national de televiziune) in martie 2005 si, drept urmare, intra direct pe locul 1 in topul suedez de DVDuri si este nominalizat la Premiile Grammy suedeze (dar pierde in fata unui DVD Abba). Are are tot ce-i trebuie pentru a redefini standardele in materie: un recital impresionant al trupei pe parcursul a 19 piese din toata discografia, sustinuta de Carina Englund si Cvartetul de coarde al Operei din Goteborg.; un impresionant spectacol de lumini, filmat cu 15 camere si magistral regizat de deja faimosul Patrick Ullaeus; un al doilea disc ce contine toate videoclipurile oficiale, un interviu consistent cu toata trupa, interviuri individuale, multe filmari din spatele scenei;  prezentare grafica deosebita; intr-un cuvint: tot ce isi poate dori omul de la trupa preferata. Noul produs este promovat printr-un turneu european in deschidere la James LaBrie si apoi la festivalurile de vara: Gods of Metal, Union Rockfestival, Bloodstock, Dynamo si, apoi prin inca un turneu in toamna, de data asta in America de Sud.

 

 

Luna noiembrie ii gaseste in studio, pregatind urmatorul disc. InsideOut vine si le bate iar la usa, cioc-cioc-cioc, A expirat contractul, nu ati vrea sa-l prelungim, mai baieti? Numai ca,  de data asta, InsideOut trebuie sa deschida bine de tot portofelul pentru serviciile lor, deoarece e cam bataie pe semnatura lor, se inghesuie ceva case de discuri sa le ia autograful. Se inteleg pina la urma si semneaza pentru inca un album cu InsideOut. Trupa spune ca, pentru respectivul album, are nevoie de producatori si nu de orice producatori ci de unii mainstream, care au lucrat cu Rammstein, Bon Jovi si Britney Spears: Sanken Sandquist si Stefan Glaumann, pe astia doi ii vrem! Dorinta le este indeplinia, si pe, 25 martie 2006, Monday Morning Apocalypse loveste piata sustinut de o serioasa campanie mediatica si imparte fanii ca niciodata in discografia trupei. Renuntarea la elementele progressive in favoarea unor formule simpliste si repetitive, sunetul intentionat accesibil si productia sunt criticate de o mare parte a fanilor si a jurnalistilor si le aduc acuzatii de sell-out. Totusi, albumul intra pe locul 6 in topul national suedez. In mai are loc un nou turneu nord-american, cu Nevermore, in deschidere la In Flames si in iunie ajung pentru prima oara in Rusia.

 

 

Parca era prea stabila componenta de ceva vreme, nu? E vremea pentru o schimbare. Michael Hakansson zice: "A fost foarte frumos, dar trebuie sa plec. Pentru ca asa un dor m-a luat sa mai cint un death metal, cum nu va-nchipuiti." Baietii deja s-au obisnuit cu miscarea, asa ca locul lui Michael este luat imediat de propiul tehnician, Fredrik Larsson (ex Hammerfall, Crystal Age). La revedere Michael, numai bine, noi ne grabim, ca ne cheama fanii la festivaluri: Sweden Rock, Masters Of Rock  Earthshaker, Metalcamp (primul contact cu echipa Metalfan), Sziget si Progpower VII in Atlanta. Urmeaza si primul turneu european propriu, cu Avatar (nu ai nostri, ai lor) in deschidere. In decembrie incep sa lucreze la ceva piese noi, pe care le descriu ca fiind cele mai heavy si intunecate chestii compuse de ei pina acum. Si cam atit, pentru ca atit s-a intimplat, deocamdata. Restul istoriei se va scrie si la Bucuresti, la Sala Preoteasa, pe 21 ianuarie.

 

 



MAI MULTE DESPRE Evergrey
Posted by Klawz, at 00:00 |  January 11, 2007  | 0 Comentarii  | 4603 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: EVERGREY: de la descoperire pina la apocalipsa

COMENTARIUL TAU

Alte articole din Stiri