stiri rock

Ghici cine vine la cina? - scurte biografii Obituary si Novembre

Ghici cine vine la cina? - scurte biografii Obituary si Novembre

Asteptat cu interes, concertul din data de 17 iunie se apropie cu pasi repezi. Pentru ca nu a mai ramas prea mult timp am decis sa facem o succinta trecere in revista a celor doua trupe care tin capul de afis al acestui eveniment, Obituary si Novembre.

 

Obituary

 

 

La inceput a fost Xecutioner. Si acesta a fost un lucru bun. Era 1984, in Florida. Eu, unul, as fi stat la plaja. Ei, insa, au preferat sa faca istorie. Norocul le-a suras si acesta a purtat numele de Borivoj Krgin, “nas” al multor trupe de metal greu si, probabil, unul dintre cei mai importanti redactori de death metal ai tuturor timpurilor.

Apoi a fost sa fie mariajul cu Morrisound Studios si Scott Burns, o casnicie in care amandoua jumatatile au crescut simultan, atat trupa cat si studioul, ajungand sa fie sinonime cu death metal-ul de tip floridian.

Demo-urile Find the Arise/Like the Dead si Slowly We Rot, captate magistral in mai sus amintitul Morrisound, au ajuns pe masa mai multor case de discuri, demersul concretizandu-se intr-un contract pentru mai multe albume oferit de Roadrunner Records.

 


 

Anul 1989 a insemnat Slowly We Rot, un debut extrem de solid care avea sa surprinda prin maniera aproape total diferita de a interpreta metal brutal. Alegand un tempo mediu, obsedant si cinic in defavoarea vitezei si ritmurilor sufocante ale colegilor de generatie (n.red. a se citi Deicide sau Morbid Angel) si avand ca atu un solist vocal cu o maniera de interpretare minimalista, redusa in cele mai multe momente la o galgaiala feroce si nedeslusita, trupa are succes si vinde foarte bine.

 


 

In anul urmator se fac doua mutari castigatoare, una temporara iar cealalta pe termen lung: Allen West si David Tucker OUT, James Murphy si Frank Watkins IN. Cause of Death (1990) a preluat de la predecesorul sau sound-ul devastator si sectia ritmica de beton armat, lasand deoparte stangaciile inerente ale debutului. Obituary confirma si asta si datorita faptului ca Scott Burns incepea sa stie “cu butoanele” iar Morrisound-ul era deja un studio performant si foarte solicitat. Pentru ca John Tardy nu dadea semne ca ar dori vreun moment sa renunte la galgaiala sa vecina cu regnul animal, trupa a ales sa adauge putina sclipire riffajului si solisticii celor doi chitaristi, rezultatul fiind un disc inteligent, solid si intens.

 

 

1991 – Murphy OUT, West IN. Dynamo Open Air. Obituary era deja o trupa mare. Apoi a urmat un nou pas inainte – The End Complete (1992) – ramas probabil pana in acest moment cel mai vandut album al americanilor. Formula de aur fusese gasita iar reteta succesului era limpede: riffaj greu, refrene penetrante, o sectie ritmica fara cusur si un frontman obseda(n)t. Sunt cucerite, rand pe rand, America de Sud, Europa precum si teritoriul indivizilor cu ochi ingusti si priceputi la asamblarea chestiilor cu piese foarte multe si foarte mici.

 

 

Perioada urmatoare este una a proiectelor solo si a turneelor mondiale prelungite. Multi redactori de specialitate au afirmat ca pe discul Obituary din 1994, World Demise, avem de-a face cu o premiera: John Tardy canta. Afirmatia nu este una neadevarata in totalitate si se bazeaza pe marturisirile fanilor care, in absenta textelor din booklete, pana la momentul 1994, memorau in mare parte grimase, rictusuri, scremete si interjectii. Acum toata treaba asta devenise “an issue of the past”. Au fost persoane care puteau jura cu mana pe booklet ca au prins si cate un cuvant in partitura lui Tardy si asta nu e deloc putin lucru. Lasand gluma la o parte, trupa era in top(uri) si incepuse sa fie luata in seama chiar si de publicatiile care tratau “underground-ul” fix cu behindu’. Oportunitati importante aveau sa se deschida unui stil aparent blocat in lumea sa mica si intunecata si Obituary au jucat un rol important in aceasta chestiune. Spun asta bazandu-ma pe ofertele consistente oferite la mijlocul anilor ’90 de case de discuri importante in mainstream unor trupe de metal brutal precum Carcass sau Morbid Angel.

 

 

Back From the Dead (1997), pe langa titlul care dorea sa spulbere toate temerile fanilor referitoare la o eventuala trecere a trupei pe o linie moarta, avea sa insemne si primul pas intr-o noua era Obituary. Colaborarea cu Morrisound Studios nu a mai continuat, s-a facut saltul in Studioul Criteria din Miami, iar de butoane s-a ocupat un nene familiarizat mai mult cu sound-ul hardcore/metalcore, James Locke. Rezultatul a fost un disc “rautacios”, cu multe voci muscate, chitareala rapida, murdara si thrashy, direct precum un uppercut in barbie.
Din nefericire tensiunile interne erau la cote ridicate si un scandal de proportii era iminent. Inevitabilul era dupa colt si se pregatea sa ciocane la usa Obituary. PAUSE.

 

 

Cand nimeni nu mai spera si cam toata lumea uitase, dupa un hiatus de 7 ani, senzatie. Obituary era “alive and kicking”. Turnee, turnee, turnee. Interviuri, sesiune de inregistrari, mixaje si mastering, Frozen in Time (2005). Un disc (cronica)  cu nume predestinat, impietrit parca in timp, dar viu si cu identitate proprie. Departe de a fi cel mai reusit disc al trupei dar, cu certitudine, unul datator de sperante.

Si pentru ca multi dintre noi, asemeni bunicilor nostri, nu am incetat nici o clipa sa ii asteptam pe “americani”, haideti sa lasam nescrisa ultima pagina a povestii noastre si sa ne pregatim de marele EVENIMENT de la Arenele Romane. Mai bine mai tarziu decat niciodata dar sa speram ca nu prea tarziu, totusi.

 

Novembre

 

 


Contrar performantelor din fotbal, metalul italian s-a aflat intotdeauna in liga a doua a scenei europene. Probabil ca retetele de pizza si de spaghete, coroborate cu soarele si spiritul latin nu pica foarte bine la stomac cu muzica agresiva. Sigur, mai sunt si exceptii, iar una dintre ele va putea fi vazuta live in cadrul concertului care va avea loc pe 17 iunie la Arenele Romane din Bucuresti. Este desigur vorba de Novembre, despre care veti afla cateva amanunte in randurile care urmeaza.

In luna septembrie a anului 1990 doi frati, Carmelo (chitara, voce) si Giuseppe Orlando (baterie), puternic influentati de miscarea death metal, care cunostea in acea perioada o dezvoltare spectaculoasa, pun bazele grupului Catacomb. Este insa nevoie sa treaca 13 luni ca primul demo al trupei, intitulat Unreal, sa vada lumina (sau intunericul) underground-ului, mai exact in noiembrie 1991. In ciuda productiei ca si inexistente, piesele incluse pe acest produs starnesc un oarecare interes in scena death metal, astfel incat Catacomb ajung sa cante in deschiderea unor grupuri deja consacrate, precum Agathocles sau Carcass. 

Popularitatea  trupei sporeste odata cu lansarea (la obscura casa de discuri Saca Sindore Records) in 1993 a EP–ului The Return Of The Ark . Acest produs marcheaza si o schimbare stilistica decisiva in muzica italienilor, influentele din metalul brutal  fiind inlocuite cu o mixtura neobisnuita de metal gotic si secvente melancolice, inspirate de muzica clasica. De aici a rezultat si necesitatea schimbarii denumirii grupului – in Novembre -  vechiul nume nemaifiind capabil sa reprezinte corect noul sound al italienilor. Se pare ca a fost o decizie fericita, pentru ca in scurt timp norocul le-a suras italienilor, sub forma unui contract cu casa de discuri Polyphemus Records. 

 

 

In 1994 sunt cooptati Thomas Negrini (la clape) si basistul Fabio Vignati, cu ajutorul carora este inregistrat in celebrul studio Unisound (proprietatea lui Dan Swano) albumul de debut Wish I Could Dream Again. Discul a devenit intre timp o raritate, fiind aproape imposibil de gasit in versiunea originala. In peste 60 de minute cat insumeaza piesele cuprinse pe album, Novembre au creat o muzica interesanta, exploziva, dar plina de emotii, o mixtura de melodie si agresivitate neobisnuita pentru acea perioada. S-a spus despre acest disc ca a fost vizibil influentat de Katatonia si Opeth, lucru partial neadevarat, pentru ca Opeth au lansat primul lor album (Orchid) in 1995, iar Katatonia se aflau si ei inca la inceput, avand in portofoliu doar Dance of the December Souls (1993).

 

 

Dupa doi ani munca intensa, Novembre au lansat cel de-al doilea album de studio, Arte Novecento, care solidifica directia muzicala adoptata deja pe discul de debut.  Muzica are o pronuntata tenta depresiva, si desi baza o constituie metal-ul, intalnim multe elemente progresive, dar si secvente caracteristice muzicii clasice  Discul propune un stil mai putin abordat in perioada respectiva, iar cover-ul Striped (Depeche Mode) nu face decat sa sporeasca aura bizara a acestui album. In 1997 a fost cooptat al doilea chitarist, in persoana lui Massimiliano Pagliuso, iar in luna aprilie 1998 componenta Novembre s-a consolidat prin venirea basistului Alessandro Niola. In aceasi perioada, trupa semneaza un contract cu Century Media, primul pas cu adevarat important in incercarea italienilor de a iesi din underground.

 

 

Dupa luni de munca intensa, Novembre intra in vara anului 1999 in studio-ul Los Angered din Gothenburg pentru a inregistra cel de-al treilea album, Classica. Primul lucru care te loveste cand asculti discul este asemanarea izbitoare cu Opeth. Fara a fi o copie palida a suedezilor, italienii uziteaza aceeasi combinatie de progresiv si death metal, trecuta printr-un filtru melancolic, deja un element definitoriu al muzicii Novembre. Heavy, dar si acustic, cu voci clean mixate cu growl death metal, Classica este probabil cel mai experimental album lansat de italieni pana in prezent. Cu o asemenea casa de discuri in spate, era si normal ca Novembre sa isi promoveze puternic noul album. Astfel, urmeaza un turneu european in ianuarie 2000, alaturi de Moonspell, Kreator si Witchery, care culmineaza cu un show la celebrul festival Wave Gotik Treffen.

 

 

Cel de-al patrulea album de studio ar fi trebuit sa fie lansat in prima decada a anului 2001, dar bateristul Giuseppe a fost nevoit sa suporte o operatie dificila, care a condus implicit la amanarea inregistrarilor. Din fericire Giuseppe se reface, si cu forte proaspete ”macaronarii” intra in studio-ul Outer Sound din Roma pentru a inregistra noul material. Sub titlul Novembrine Waltz, discul ne propune un amalgam de emotii, transpuse la nivelul pieselor printr-un melanj de stiluri. Fara a-si uita complet radacinile death metal, albumul este caracterizat de o melodicitate aparte, care indica o anumita apropiere stilistica de Anathema. 

 

 

In decembrie si noiembrie 2001 Novembre isi promoveaza albumul printr-un turneu european alaturi de Opeth si Katatonia, turneu care s-a dovedit a fi si cel mai important din cariera trupei. Casa de discuri gaseste o oportunitate de a mai stoarce cativa euro de la fani, astfel incat se decide ca Novembre sa intre in studio pentru a reinregistra primul album, Wish I Could Dream It Again. Justificarea? Noii fani pe care i-a dobandit trupa se aflau in imposibilitatea de a mai gasi acest album sold out, astfel incat un asemenea demers se impunea cu necesitate. Vechile piese sunt cosmetizate si beneficiaza acum de o productie moderna, iar pentru a marca diferenta dintre ”vechi” si ”nou” trupa decide sa redenumieasca albumul Dreams d’Azur (lansat pe 25 noiembrie 2004).

 

 

Asa cum s-a intamplat si cu alte trupe din vechea garda Century Media, au inceput sa apara probleme in relatia dintre Novembre si partenerii lor nemti de la casa de discuri. Inevitabilul se produce rapid, astfel incat trupa reziliaza contractul si porneste in cautarea unei noi companii. Nu astepta mult, pentru ca primesc o oferta tentanta de la legendara Peaceville Records, pe care, evident, nu au cum sa o refuze. De la semnarea contractului, in 2004, si pana la inceputul acestui an,  Novembre lucreaza la un nou set de piese, care se concretizeaza intr-un nou album, intitulat Materia. O privire de ansamblu asupra acestui produs o gasiti  in cronica Metalfan.

Daca sunteti curiosi de modul in care suna Novembre live, nu aveti de facut decat sa veniti la concertul din 17 iunie. Cu siguranta, italienii vor constitui o pata de culoare interesanta intr-o mare de agresivitate.



MAI MULTE DESPRE Novembre, Obituary
Posted by Dragos P., Sake, at 00:00 |  June 09, 2006  | 1 Comentarii  | 7255 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Ghici cine vine la cina? - scurte biografii Obituary si Novembre

  • john cina este cel mai bun nu-i asa?????????



    1. Posted by Dan | 23 Februarie 2007 23:07
COMENTARIUL TAU

Alte articole din Stiri