stiri rock

Lista lui Coro cu cele mai bune albume din 2016

Lista lui Coro cu cele mai bune albume din 2016
 Decembrie e prin excelenţă luna ȋn care se publică topurile muzicale pe anul ȋn curs, dar la fel ca ȋn cazul mersului la vot şi treaba cu topurile muzicale a fost coruptă ȋn Romȃnia. Aşa că, am decis să public prin intermediul vechilor mei prieteni de la Metalfan, un top 10 personal sau, mai corect, o listă ordonată alfabetic a materialelor lansate pe parcursul lui 2016, iar mai jos veţi vedea rezultatul. Bineȋnţeles, nu susţin că ăsta e adevărul absolut, e o listă extrem de eclectică şi de subiectivă ȋn esenţă, iar noutatea constă ȋn faptul că am ȋncercat să argumentez cȃt mai coerent despre fiecare album ȋn parte, alături de informaţii standard, cum ar fi data apariţiei sau casele de discuri. Sunt conştient că mai sunt multe alte titluri care şi-ar fi meritat locul ȋn această listă (Destroyer 666 – „Wildfire”, de exemplu), dar sper că veţi aprecia efortul şi onestitatea la care am apelat ȋn legatură cu fiecare album ȋn parte. Ȋn afară de cele 10 albume de top, am adăugat şi două menţiuni care n-au mai avut loc, respectiv două materiale EP şi un prim single al unui album care va ieşi in primăvara lui 2017, asta ca să privim cu toţii cu ȋncredere spre viitor! Play it loud
 
ABBATH (Norvegia) – „Abbath”, 22 ianuarie 2016
Season of Mist
Abbath ȋnseamnă Immortal, chiar dacă a fost debarcat din trupa despre care zvonurile spun că va intra ȋn studio in ianuarie 2017 ca să ȋnregistreze un nou album, primul fără Abbath, dar alături de producătorul care a influenţat atȃt de mult sound-ul Immortal, de la „At the Heart of Winter” ȋncoace, Peter Tägtgren. Revenind la Abbath şi la acest album despre care am certitudinea că include foarte mult material pe care blacker-ul norvegian ȋl planuia pentru noul album Immortal, l-am ascultat fără niciun fel de aşteptări, dar am rămas surprins de cȃt de catchy sună cele mai multe dintre piese, compuse ȋntr-o manieră simplă şi sinceră, strofă – refren, ȋn timp ce sound-ul e mult mai heavy decȃt ȋn cazul Immortal. De altfel, consider că albumul Abbath reprezintă o reinterpretare mult mai „accesorizată” a black metal-ului „infuzat” cu death thrash şi construit ȋn ȋntregime pe riff-uri clasice ȋn tempo mediu, ceea ce ȋl face mult mai accesibil pentru ascultătorii mai puţin avizaţi. Partitura de tobe reprezintă marea revelaţie care ȋndepărtează albumul de black metal-ul ȋngheţat, nu e deloc un potop necontrolat de blast-uri, e o interpretare clinică, dar relaxată şi cu mult groove via Kevin Foley (ex-Benighted), de părţile de bas se ocupă King ov Hell de la Gorgoroth, iar carisma norvegianului autointitulat e ȋncă acolo, in vocalizele feroce şi ȋn mȃrȃitul de haită ȋn zăpadă. Acum, la aproape un an de la lansare, am constatat de asemenea că albumul a avut parte ori de recenzii foarte bune, care ȋl descriu ȋn fraze bombastice, sau de recenzii extrem de proaste, semnate de detractori dedicaţi ȋn totalitate vechiului black metal ȋngheţat pentru care Abbath arată ca o adevărată trădare sȃngeroasă a genului. 
 
 
ASPHYX (Olanda) – „Incoming Death”, 30 septembrie 2016
Century Media
Nu e frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie! Cam aşa stă treaba cu albumul ăsta. Nu e vreun secret că Asphyx e una dintre trupele mele favorite, ȋn timp ce ȋl consider pe Martin van Drunen un vocalist mai carismatic şi mai talentat ca Tardy de la Obituary. Nu e vreun album care reinventează roata, slow death doom de cea mai bună calitate, e la fel de simplu, direct şi memorabil ca orice album Asphyx, iar sound-ul e copleşitor. Asphyx reuşeşte să mă ȋntoarcă mereu ȋn adolescenţă, cȃnd ascultam muzică de pe casete ȋmprumutate. Acum, că suntem mai săraci cu toţii fără Bolt Thrower, Asphyx vine cu cel mai septic pansament death metal! 
 
 
BETHLEHEM (Germania) – „Bethlehem”, 2 decembrie 2016  
Prophecy Productions
Cȃnd i-am ȋntȃlnit pe cei de la Bethlehem astă-vară, la micul dejun, ȋnainte de a părăsi Brutal Assault pentru Party San, am crezut că aşa spune fiecare artist despre noul album, că e cea mai mişto chestie pe care a făcut-o şi că e vrajeală ieftină pȃnă la urmă, dar a fost ceva la Onielar care m-a pus pe gȃnduri. Sosită ȋn Bethlehem chiar anul ăsta, deci cu o opinie mult mai obiectivă despre vechile realizari ale trupei de la mijlocul anilor ’90, carismatica doamnă ce oficiază plină de sȃnge ȋn Darkened Nocturn Slaughtercult, a descris noul disc al nemţilor ca pe o ȋntoarcere ȋn trecut şi chiar l-a comparat cu „Dictius Te Necare” din 1996. Tocmai pentru a ȋntări parcă această spirală ȋn trecut, Bethlehem lansează pentru prima dată, după două decenii şi jumătate de activitate, un album omonim. Primul lucru pe care l-am remarcat a fost sound-ul foarte nouăzecist şi mixul lipsit de compresia specifică noului mileniu, dar şi melancolia trademark Bethlehem, de atmosferă vetustă atȃt de specifică trupelor black metal germane. Sunt 50 de minute de black metal atmosferic, cu pasaje de clape ȋn fundal şi cu versuri exclusiv ȋn limba germană. Nu, Onielar nu o arde atȃt de inuman cum se aude pe „Dictius Te Necare”, dar nici nu se face de ruşine, e ca glasul unui corb care se hrăneşte dintr-un hoit. A, contrar aparenţelor black metal, basul se aude clar şi tare pe acest album, pentru ca totul să sune a Triptykon pe antidepresive. Old school black metal sau depressive black metal, Bethlehem a dat lovitura cu albumul ăsta, despre care cred că va fi unul dintre cele mai ascultate şi comentate albume din 2017, pentru că abia a apărut, la ȋnceputul lui decembrie. 
 
 
COLDWORLD – „Autumn”, 15 iulie 2016
Cold Dimensions / Prophecy Productions
Nu sunt multe trupe care să reuşească din poziţia de one-man project, pȃnă la urmă nu toţi pot să fie Burzum, Putrid Pile sau Xasthur, dar acest album lansat ȋn vară, de către multi-instrumentistul german Georg Börner, m-a impresionat teribil prin prisma atmosferei ȋngheţate de toamnă tȃrzie, de soare cu dinţi şi rouă pe iarbă, prezente pe cele opt piese lungi, inclusiv două instrumentale. Nu e numai lo-fi black metal, chiar dacă asta e baza, sau mai degrabă a fost iniţial, e şi un pic de post-rock, şi-un pic de neoclasic cu violă de ȋnmormantare şi chitară acustică şi clean vocals şi voce feminină care mie mi-au adus aminte ȋn mod bizar de Lake of Tears, perioada lor cu ciuperci halucinogene. Da, e black metal agresiv şi vicios, dar şi melancolie de hit post-rock, cu refrene uşor de reţinut. Pentru cei care caută comparaţii, ColdWorld e din aceeaşi dimensiune muzicală cu Wolves in the Throne Room, Deafheaven şi alte găşti de colegiu, vibraţia centrată pe natură şi pe ȋnsingurare e aceeaşi, chiar dacă rezultatul final este mai cizelat din punct de vedere al sound-ului. De ascultat ȋn ȋntregime, cu răbdare!
 
 
ENTOMBED AD (Suedia) – „Dead Dawn”, 26 februarie 2016
Century Media
Nu ştiu cȃtă lume e la curent cu bătălia prin tribunale ȋn legatură cu paternitatea numelui Entombed, dar LG Petrov, legendarul şi carismaticul vocal din perioada juvenil-romantică Nihilist / Entombed a death metal-ului suedez cu „Stockholm sound”, a decis să meargă mai departe după un rebranding parţial al numelui şi, folosindu-se de alţi trei membri ai celei mai recente formule Entombed, a lansat deja două albume, plus un split EP limitat şi exclusiv alături de Voivod. Cel mai recent disc,„Dead Dawn”, lansat ȋn februarie şi promovat intens prin turnee succesive ȋn Europe şi ȋn State reuşeşte să ofere ȋncă o dată strălucire unui subgen muzical deja prăfuit şi şlefuit ȋn etape succesive de zeci de trupe death metal şi crustcore scandinave. Entombed AD reuşeşte să adune şi să pună laolaltă cu naturaleţea specifică riff-uri death metal simple şi clasice, pasaje de hardcore punk, frenezie crustcore şi d-beat sau slow death de sorginte doom marca Candlemass, alături de vocalizele vomitive de porc ȋnjunghiat atȃt de specifice lui Petrov. E un album matur şi pentru mine deja un clasic, atȃtă vreme cȃt Hellid & co n-au reuşit să lanseze un disc nou de aproape un deceniu.
 
 
KATATONIA (Suedia) – „The Fall of Hearts”, 20 mai 2016
Peaceville Records
Fără să atingă magia de pe „The Great Cold Distance”, publicat cu exact un deceniu ȋn urmă, dar păstrȃnd tradiţia refrenelor dramatice şi catchy, Katatonia a renunţat aproape complet la riff-uri foarte heavy, rămȃnȃnd fidelă unui stil depressive rock facil, foarte uşor de ȋnţeles şi atins deseori de electric fuzz rockul anilor ’60 sau de o certă atmosferă proto-hippie. Se pare că suedezii au găsit iarăşi soluţia ȋntr-un album de rock alternativ ȋn tuşe ȋntunecate, plin de călătorii lirice de povestit pe canapeaua psihologului, o colecţie de hituri perfecte pentru a fi difuzate la orice radio cu un pic de respect de sine. Este clar ca ȋn acest moment Katatonia este deja la jumătatea drumului de a cuceri un public mult mai general de rock, primul turneu din 2017 e ȋn Statele Unite şi Canada, după ce trupa va vizita Dubaiul şi India, şi ne putem aştepta oricȃnd ca suedezii să ne facă din nou o vizită. Cei care visează ȋn continuare la un nou „Dance of December Souls”, puteţi uita!
 
 
NETHERBIRD (Suedia) – „The Grander Voyage”, 28 octombrie 2016
Black Lodge Records
Netherbird nu e o trupă necunoscută ȋn Romȃnia, ȋn condiţiile ȋn care ne-a vizitat ţara ȋn mai multe ocazii. De asemenea, se bucură de o discografie destul de bogată, care adună patru albume de studio, şase EP-uri şi mai multe single-uri, toate lansate ȋn ultimul deceniu. Ultima lor realizare e o epopee melo-death şi black metal, un triumf al armoniilor şi influenţelor de tot felul, care aduce trupa la intersecţia dintre ultimul album Dissection, „Reinkaos” şi albume clasice semnate de Dark Tranquillity sau The Crown, plus un pic de epică Iron Maiden de anii ’80. Deşi albumul ȋnsumează mai mult de 40 de minute de muzică, prezintă doar cinci piese lungi şi elaborate, dar care nu plictisesc, de certă reminiscenţă Dissection, dar ȋntr-o variantă mult mai epică şi melancolică, atȃt din punct de vedere al melodiei, cȃt şi al liricii, ceea ce face albumul mai uşor de parcurs. Ăsta e albumul care a stat cel mai mult ȋn player ȋn ultimul trimestru!
 
 
REBAELLIUN (Brazilia) – „The Hell’s Decrees”, 13 mai 2016
Hammerheart Records
Un comeback album cu una dintre trupele braziliene din aceeaşi generaţie nouazecistă cu Krisiun, dar care n-a avut bafta fraţilor Kolesne... Obligaţi de ȋmprejurări să renunţe la trupă acum mai bine de un deceniu, cei de la Rebaelliun ȋşi iau revanşa ȋn 2016 cu un album de death metal extrem pȃnă la refuz, tobele variază pȃnă la 250 bpm, ȋntre gravity blast şi travaliu pe cele două tobe mari, execuţia este ireproşabila, iar sound-ul este modern, clinic si complet balansat, chiar dacă uneori compresia este dusă peste limită. Dacă death metal-ul brutal şi satanic ar avea un album relevant ȋn 2016, aşa cum „Reign in Blood” a fost pentru thrash metal cu exact trei decenii ȋn urmă, cu siguranţă „The Hell’s Decrees” ar fi pe lista scurtă. Albumul ăsta a fost motivul care m-a convins să ȋnsoţesc trupa ȋn cadrul mini-turneului din vara lui 2016, care a inclus apariţii la Brutal Assault şi Party San. Play it fucking loud!
 
 
VEKTOR (SUA) – „Terminal Redux”, 6 mai 2016
Earache Records
Vektor, pentru noi, e un fel de Voivod 2! Ȋntr-o vreme ȋn care e foarte greu să găseşti un album care să depăşească 40 de minute de muzică, Vektor ne oferă aproape 75 de minute de „Terminal Redux”. Da, ei sunt la fel de progressive thrash ca Voivod şi aproape la fel de prog-death ca Death, de asemenea temele care să descrie ȋn manieră science-fiction panica şi confuzia unui război al lumilor sunt şi ele acolo, dar interpretarea e feroce, fără a ascunde ȋnsă micile artificii pe care fiecare instrument ȋn parte le produce. Ȋn afara duelurilor de durată ȋntre cele două chitare, a interpretarii ireproşabile din partea secţiei ritmice, ȋn special partitura de tobe este mai degrabă thrash decat prog, ȋn timp ce basul evadează frecvent ȋntr-o succesiune nebună de note grave, Vektor experimentează cu pasaje de cor ȋn fundal, cu clean vocals şi solouri jazz si prog rock, iar influenţele de reţinut de pe „Terminal Redux” sunt de la Voivod, Absu sau Death pȃnă la Pink Floyd şi Yes. Da, sună şi a Devin Townsend, dar mai degrabă din punct de vedere al experimentului muzical. Asta aşa, ca să nu se ȋnţeleagă cumva că Vektor e la fel de thrash ca Municipal Waste sau Toxic Holocaust. Bine, dacă o să ȋi prinzi vreodată pe băieţi live, n-o să se supere nimeni dacă o să vii cu vestă cu patch-uri, dar poţi spune aproape orice despre Vektor, mai puţin că sunt retro-thrash!
 
 
WORMED (Spania) – „Krighsu”, 18 martie 2016
Season of Mist
Probabil că nu foarte mulţi ascultători autohtoni sunt familiari cu cea mai tehnică, complicată şi bizară trupă brutal death metal din Spania. Wormed n-a fost niciodată o trupă foarte productivă ȋn materie de albume lansate, doar trei full-lengths ȋn mai bine de 15 ani, dar probabil că e un permanent travaliu să compui atȃtea sute de riff-uri, să le pui toate la un loc, să şlefuieşti totul cu gravity blasts la 200-250 bpm şi, ȋn general, să faci curăţenie ȋn acest haos sonor, ȋncercȃnd să-l aduci la paroxism. Niciun detaliu n-a fost uitat, riff-urile esenţiale şi sincopate sunt foarte uşor de reţinut, ȋn timp ce totul e condimentat cu nuanţe de electro şi industrial, dar fără a abuza de ele pȃnă la a transforma „Krighsu” ȋntr-un disc experimental. Wormed este probabil singura trupă din ultimele două decenii care nu numai că n-a dezamăgit de la un album la altul, dar a reuşit să păstreze un oarecare echilibru ȋntre experiment şi brutalitate, ȋn aşa fel ȋncȃt ascultătorii avizaţi să poată digera progresul permanent de care Wormed suferă ȋncă de la albumul de debut. Din punct de vedere liric, Wormed apelează de asemenea la experiment, ȋn locul temelor porno gore, cu care ne-am obişnuit in lumea death metal ȋncă de la colecţia bizară pe care Carcass a prezentat-o drept „Necroticism”, madrilenii prezintă un concept science-fiction pretenţios şi complicat, o călătorie ȋntre lumi ȋn limbaj de specialitate.  
 
 
*** ABORTED (Belgia) – „Retrogore”, 22 aprilie 2016 
Century Media
N-a intrat ȋn primele zece, dar merită menţionat! Un album brutal death metal cinstit, foarte greu de oprit odată ce i-ai dat play şi nu mai puţin spectaculos decȃt orice titlu semnat Benighted, Beheaded sau Cattle Decapitation. Ce (re)prezintă Aborted e un amestec clinic de brutal death la viteză mare cu faze death metal clasice ȋn tempo mediu şi cu solouri aproximativ melodioase, un dezmăţ vulgar şi compresat de sinistru şi brutalitate. Coperta e ȋn cea mai bună tradiţie Haemorrhage, cu mad doctors, belgienii fiind singurii care n-o dau ȋn penibil cu faza asta. 
 
 
*** DARKTHRONE (Norvegia) – „Arctic Thunder”, 14 octombrie 2016
Peaceville Records
Albumul merită menţionat pentru că reprezintă ȋntoarcerea la black metal-ul simplu şi monoton, dezbrăcat de artificii şi e o singură trupă pe planeta asta care reuşeşte s-o facă ȋntotdeauna cu clasă, chiar şi după un deceniu de experimente crust punk şi evadări ȋn metal-ul pseudo-tradiţional, ȋn continuare recognoscibile pe această producţie 666% Darkthrone, ca ȋntotdeauna via Peaceville Records.
 
 
EXTRA:
 
NINE INCH NAILS (SUA) – „Not the Actual Events” EP, 23 decembrie 2016
Independent
Trebuie să fie greu de tot să fii considerat artistul numărul unu pentru un gen atȃt de generos ca rockul industrial şi tu, de fapt, să prezinţi ȋntodeauna o porţie de experiment, inventȃndu-te şi reinventȃndu-te, cȃnd mai electro, cȃnd mai dark, cȃnd amintind de Ministry, cȃnd de Skinny Puppy, cȃnd de Alien Sex Fiend, dar fără să ȋţi pierzi strălucirea şi rămȃnȃnd notoriu. Trupă de Grammy! „Just go back to the idea of me!”
 

 
VALBORG (Germania) & BLOODWAY (Romȃnia) – „Karbon Winter” EP, 7 iulie 2016
Independent / digital 
Am listat acest material de două cȃntece printre favorite nu numai prin prisma experimentului sonor care a adus două trupe din ţări diferite, fiecare cu propria personalitate muzicală, ȋmpreună pe o piesă care nu seamănă decȃt tangenţial cu ceea ce trupele creează si interpretează de obicei, ci şi datorita faptului că rezultatul este spectaculos, o fantezie de peste şase minute, care călătoreşte şi pendulează ȋn jurul unor riff-uri simple, dar care generează o stare acută de transă prin repetiţie, ȋn timp ce fiecare dintre artiştii implicaţi ȋşi pune amprenta cu naturaleţe şi ȋntr-o manieră aproape fragilă pe acest imn slow death doom sludge dark metal. Piesa bonus de pe EP, „Ashes”, duce experimentul şi mai departe, e parcă o partitura de muzică de film semnată de Angelo Badalamenti şi face din acest release un proiect unic şi irepetabil. După ce-am urmărit cu drag Bloodway şi Valborg la lucru anul ăsta, am ȋnceput să mă gandesc cum ar arăta un spectacol total cu cele două trupe ȋmpreună şi simultan pe aceeaşi scenă, cu un set care să includă piese de la ambele trupe reinterpretate, respectiv creaţii exclusive, aşa cum e cazul „Karbon Winter”. 
 
 
THE ARSON PROJECT (Suedia) – „Disgust” LP, 7 aprilie 2017 
Independent
Hardcore grind punk rapid, dinamic şi politic, ȋn tradiţia scandinavă a genului…  
 
 
Mihai „Coro” Caraveţeanu – Axa Valaha Prods / Buldozer Magazine, 28 decembrie 2016


MAI MULTE DESPRE Abbath, Aborted, Asphyx, Bethlehem, Bloodway, Darkthrone, Entombed A.D., Katatonia, Netherbird, Nine Inch Nails, The Arson Project, Valborg, Vektor
Posted by Coro - Axa Valaha Productions, at 15:47 |  December 28, 2016  | 0 Comentarii  | 4343 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Lista lui Coro cu cele mai bune albume din 2016

COMENTARIUL TAU

Alte articole din Stiri