Urn înlocuieşte Atomkraft la Old Grave Fest

O veste proastă astăzi… Grupul Atomkraft e nevoit să îşi anuleze apariţia în acest an, din cauza unor circumstanţe neprevăzute. Iată mesajul trupei pentru publicul OGF: „Din cauza lansării noului album Venom Inc şi a concertelor programate, a avut loc o suprapunere, iar chitaristul este de asemenea în imposibilitatea de a călători în această perioada. Ne cerem scuze şi regretăm foarte mult, dar situaţia este dincolo de controlul nostru aşa că vom reprograma cât de repede se va putea şi ne vom vedea curând.”

Ca întotdeauna, vom face ce ne stă în puteri pentru a face să se întâmple acest show cu altă ocazie. Din fericire, nu toate veştile sunt proaste, pentru că poziţia respectivă a ajuns rapid la nimeni altcineva decât Urn!

Un pic de istorie… Canada 1989, iese primul demo Blasphemy, iar la un continent şi un ocean mai la dreapta, în Finlanda, se înfiinţează Beherit, constituind astfel baza familiei anti-tradiţionale în care se va naşte monstruosul bestial war black metal. 1994, cinci ani mai târziu, în Australia, după ce a puiat ca şobolanii ciumei negre, monstrul bestial vomită unul dintre cele mai aprige comandouri ale metal-ului blasfemic: Destroyer 666. Două oceane şi un continent mai la dreapta, acelaşi an, în Finlanda, ia naştere trupa Urn. Coincidenţă? Noi credem că nu! E ceva necurat în felul fidel în care Finlanda răspunde la propagarea metalului blasfemic, cel puţin în cazul trupelor cu descendenţa war metal.

În 2017, revenind după o absenţa de nouă ani, Urn nu pierde vremea şi scoate la iveală al patrulea şi cel mai bun album din carieră: „The Burning”, produs cu care finlandezii vor fi prezenţi şi pe scena Old Grave Fest în această toamnă, propunându-şi să ne demonstreze că în vremurile în care trăim, „666 Megatone” de furie blackened thrash metal pot fi concentrate într-o lopată de materie superioară. „The Burning” conţine tot complexul necesar de vitamine, în caz că doctorul ţi-a recomandat Urn, acum şi cu minerale: avem aceleaşi riff-uri speed imposibil de ratat, de pe „666 Megatons”, aceleaşi inserţii heavy de pe „Dawn of Devastation”, aceleaşi cadenţa şi frenezie ca pe „Soul Destroyer”, însă diavolul stă în detalii! Totul e învăluit într-o atmosferă amplă, solourile sunt plânsul fecioarelor din iad, iar sound-ul general superior al albumului reuşeşte să îmbrace perfect un produs care combină ideal riff-urile blackened thrash-ului cu emfază epic heavy metalului şi desele inserţii de blast-uri specifice war metal-ului (de care băieţii bine fac că nu se dezic!. Păcat că nu poţi fi în acelaşi timp şi la concert, în Fabrica, şi afară, să vezi cum plouă cu îngeri în flăcări!