
Haggard
![]() | Activa Site: www.haggard.de/ | COMPONENTA: Asis Nasseri – voce, chitara Claudio – chitara Luz – tobe, percutie Michi – vioara Steffi – viola Judith – violina Doro - violina Ivica – violina Johannes - violoncel Hans – pian, claviaturi Susanne – soprana Veronika – soprana Fiffi – tenor, flaut Florian – oboi, corn Mark – clarinet Michael – percutie, timpane |
Biografie
Haggard este o trupa cu greutate, atat la propriu cat si la figurat. Ar fi interesant de aflat cum s-a ajuns aici, caci istoria trupei a fost una destul de sinuoasa, cel putin din punctul de vedere al traiectoriei muzicale. Tendinta nemtilor a fost sa creasca si au reusit fara mari probleme sa realizeze asta, atat la nivel conceptual si interpretativ, cat si la nivel de numar al componentilor.
Sa ne dam asadar cu totii ceasurile inapoi cu vreo saisprezece ani, mai precis undeva prin primavara lui 1991, cand Asis Nasseri, asemeni multor tineri din generatia sa, a decis sa creeze ceva important. Si cum oare s-ar putea da mai bine frau liber revoltei, freneziei si frustrarilor tineresti daca nu printr-o formatie de rock. Ba chiar de metal. Cu cat mai brutal, mai agresiv si mai furios, cu atat mai bine.
Debutul discografic s-a facut in anul 1992 printr-o caseta auto-produsa, Introduction (si ce introducere!), care etala in cele 2 compozitii ale sale un death metal direct, cu texte pe masura muzicii (una dintre compozitii se numeste Daddy Was Her First Man) si care nu lasa sa se intrevada nimic din viitorul musical inca cetos al formatiei.
Doi ani mai tarziu a urmat un mini-album, Progressive, editat de data asta in format digital si avand un continut ceva mai amplu (ca numar de piese si minutaj) si mai putin minimalist decat anteriorul. Reluand controversata Daddy Was Her First Man si alaturandu-i cateva piese cu titluri demne de orice compilatie de metal greu (luam ca exemplu Mind Mutilation si Charity Absurd), discul de fata a fost considerat la vremea sa un succes in mediile underground si este la momentul actual destul de greu de gasit.
Directia “clasica” a formatiei avea sa fie trasata de urmatoarele doua produse, casetele promotionale Once Upon a December’s Dawn (1995) si And Thou… Shalt Trust the Seer (1996), ultima ajungand la urechile boss-ilor casei de discuri Last Episode, care, impresionati de potentialul creativ al trupei, s-au oferit sa produca debutul discografic al trupei Haggard.
Anul 1997 avea sa fie unul excelent pentru cei (deja) saisprezece muzicieni (printre care un violonist, un violoncelist un pianist si o soprana care devenisera membri permanenti), asta pentru ca relatia cu label-ul german Last Episode a debutat in mod fericit, materializandu-se intr-un album de foarte buna calitate. Beneficiind de un libret conceptual, care plasa actiunea in perioada Inchizitiei, si oferind auditoriului o imbinare aproape sublima intre metal si muzica clasica (pe de o parte avem vocea guturala a lui Nasseri, chitarile riffate la maxim si bateria apasatoare, de cealalta vocea diafana a sopranei si o mini-orchestra simfonica ce ofera intregului opus un iz aproape eteric), And Thou… Shalt Trust the Seer va ramane un disc cu un farmec aparte si unul foarte greu de egalat si depasit chiar si de catre Haggard.
Pentru a indulci asteptarea viitorului disc (a fost si este stiut faptul ca cei de la Haggard nu scot album nou mai devreme de trei ani de la anteriorul), cei de la Last Episode au aruncat pe piata in anul 1998 o caseta video, In a Pale Moon’s Shadow, care continea o singura piesa (cea de titlu) interpretata intr-o maniera simfonica si avand o durata mai mare decat pe albumul de studio.
Fideli ideii de a elabora exclusiv albume conceptuale, Asis Nasseri & co. au pus in vanzare in anul 2000 discul Awaking the Centuries. Beneficiind de sprijinul unei case de discuri mult mai puternica, Drakkar, si prezentandu-se la nivel superior atat din punct de vedere al interpretarii cat si al sound-ului, noul produs ramane in zona “metal meets classic”, impingand experimentul intr-o zona in care nu activau si nu activeaza nici la momentul actual foarte multe formatii. Personajul central este, de data asta, astrologul francez Nostradamus, iar versurile melodiilor, desi apartinand trupei Haggard, reprezinta adaptari ale unor texte celebre ale aceluiasi Nostradamus. Intregul opus este unul dark, metalic si simfonic, cu o aplecare ceva mai evidenta catre zona „classic” si reprezinta un progres evident fata de cel precedent.
Cum oricare trupa care se respecta trebuie sa aiba in discografia sa macar un DVD, germanii s-au aliniat acestei tendinte si au editat, un an mai tarziu, Awaking the Gods - Live in Mexico. Efervescenta „latina” a publicului mexican razbate la fiecare pas si, cel putin din punctul de vedere al alegerii locatiei, acest album a constituit o reusita. Au existat si anumite puncte de vedere ceva mai critice referitoare la acest DVD, trupei Haggard si casei de discuri reprosandu-li-se faptul ca sunetul a fost „cosmetizat” prea mult in studio si ca nu ar reprezenta foarte exact lucrurile, asa cum s-au prezentat ele la locul „ostilitatilor”. Dincolo de aceste critici inerente oricarei aparitii discografice, DVD-ul nemtilor a fost considerat o reusita, atat de media cat si de fani.
Anul 2004 aduce in prim-plan un Haggard mult mai greu (trupa incorporand de data asta douazeci de componenti) si un album mai heavy si mai simfonic. Eppur Si Muove graviteaza, evident, in jurul lui Galileo Galilei si, asemeni Terrei, este un album care misca si se misca. Textele se prezinta si de aceasta data in patru limbi, folosirea latinei, germanei, englezei si italianei devenind un trademark pentru trupa.
Mai direct, dar fara a-si pierde totusi din complexitate, ultimul (pana la acest moment) produs Haggard reprezinta o dovada in plus ca formatia reprezinta o forta a scenei metalice actuale, si, in ideea albumului viitor (Tales of Ithiria – care apare pe 29.06.2007), speram ca nu ultima.
Ca o concluzie, daca va aflati prin preajma orasului Sibiu in perioada 15-17 iunie 2007, faceti tot posibilul si nu ratati spectacolul pe care formatia germana Haggard il va sustine in cadrul Festivalului Artmania. De fapt si de drept, faceti tot posibilul sa nu ratati acest eveniment indiferent daca va aflati sau nu prin preajma. E un tren care nu sunt sigur ca va opri si alta data in gara noastra.
Discografie:
Introduction (caseta promotionala), 1992, auto-produs
Progressive (mini CD), 1994, auto-produs
Once Upon a December’s Dawn (caseta promotionala), 1995, auto-produs
And Thou... Shalt Trust the Seer (caseta promotionala), 1996, auto-produs
And Thou... Shalt Trust the Seer, 1997, Last Episode
In a Pale Moon’s Shadow (VHS), 1998, Last Episode
Awaking the Centuries, 2000, Drakkar
Awaking the Gods – Live in Mexico (DVD), 2001, Drakkar
Eppur Si Muove, 2004, Drakkar
Tales of Ithiria, 2007(29.06), Drakkar
Sake, 28 februarie 2007
Poze





Albume
Tales of Ithiria
Casa discuri: Drakkar

Eppur Si Muove
Casa discuri: Drakkar

Comenteaza la: Haggard