Helloween

Helloween Activa
Site: www.helloween.org/
 
Tara: Germania
 
Oras: Hamburg
 
COMPONENTA:
Andi Deris - voce
Michael "Weiki" Weikath - chitara
Sascha Gerstner - chitara
Markus Grosskoph - bas
Dani Loeble - tobe

Stefan Schwarzman - tobe (2003-2005)
Mark Cross - tobe (2001-2003)
Uli Kusch - tobe (1993-2001)
Roland Grapow - chitara (1989-2001)
Michael Kiske - voce (1986-1993)
Ingo Schwichtenberg (RIP) - tobe (1981-1993)
Kai Hansen - chitara (1978-1988)
 

Playlist

Biografie

Anul infiintarii: 1978


Nume precedente: Gentry, Iron Fist



Biografie:




Helloween, Keepers of the Keeper



Cu totii am auzit de albumul Keeper of the Seven Keys. Unii l-au si ascultat, cei care nu l-au ascultat, sigur au primit recomandarea sa il asculte. Daca nu ati auzit de el, exista sanse destul de mari sa fi gresit site-ul pe care ati intrat. Dar, totusi, nu va opriti din citit. Pentru ca, in continuare, vom incerca sa intelegem de ce este albumul asta atit de important si de ce e un eveniment faptul ca Helloween concerteaza in Romania pe 28 ianuarie la Sala Polivalenta din Bucuresti. Helloween fiind trupa care a schimbat istoria heavy-metalului in 1988 cu albumul sau Keeper of the Seven Keys si de atunci a avut de invins multe dificultati in incercarea ei de a ramine la aceeasi inaltime. Daca au reusit, ma intrebati? Habar nu am. Haideti sa incepem cu inceputul.




1. Inceputul





„Vroiam sa facem ceva nou, sa iesim in fata si sa cintam, sa fim mai mult decit o trupa mica de club si asa am creat stilul asta … era speed heavy metal cu multa melodie.” (Markus)


Asa cum am vazut eu prima data in revista Rocker, intr-un numar de prin 92-93 pe care l-am luat in doua exemplare pentru ca dintr-unul decupasem pozele cu Helloween ca sa le pun sub geamul de la birou, inceputul inceputului se considera ca s-a intimplat in anul 1978. Dupa vreo cinci ani de framintari si schimbari de nume, Helloween iese la lumina in 1984, cu un bostan drept mascota si cu o componenta, in sfirsit stabila: Kai Hansen, Markus Grosskopf, Ingo Schwichtenberg si Michael „Weiki” Weikath. Si iata-i gata de inregistrarea a doua piese pentru compilatia Death Metal, scoasa de un label tinar dar ambitios, Noise Records, la care ne vom mai referi mai tirziu, si mai putin reverentios. Pina una alta, sa laudam aceasta initiativa a lor, cu mentiunea ca ceea ce intelegeau ei prin death metal la ora aia nu e totuna cu ce intelegem noi azi. Oricum, era vorba de un metal destul de neobisnuit pentru anul 1984, asa ca Helloween au primit un contract in urma caruia au inregistrat un mini-album self tilted si primul lor album intreg, numit Walls of Jericho. Ascultate acum, dupa douazeci de ani, ele ne infloresc zimbete de amuzament pe buze, dar daca ne gindim mai bine si le plasam in contextul acelei perioade, zimbetul ni se va retrage fisticit, pentru ca pe ele gasim o forma incipienta din ceea ce peste ceva vreme va izbucni sub numele de speed-metal melodic. Deci, respect! Chiar daca vocea lui Kai Hansen e cam sparta si cam pe linga de multe ori si melodiile sunt pe alocuri cam naive si cu orchestratii modeste. Chiar si in conditiile astea, How Many Tears si Ride the Sky au devenit imediat clasice si au rezistat mult timp in playlisturile concertelor si inca se mai alfla in playlisturile fanilor. Era ceva nou si suna bine, asa ca entuziasmul cu care publicul a primit aceste albume a fost destul de mare incit sa puna trupa pe drumuri. Adica au inceput sa curga concertele, asta vreau sa zic. Dupa citeva concerte, Kai Hansen si-a dat seama ca, de fapt, el este chitarist, nu vocal. Acuma, nu stiu daca ceilalti isi dadusera seama mai dinainte de asta, dar nu i-au zis ca sa nu-l supere pentru ca era membru fondator si compunea jumatate din piese, cert este ca au cazut de acord ca le trebuie un vocal nou. L-au incercat pentru citeva concerte pe Ralph Scheepers, dar Ralph nu a vrut sa ramina ca membru permanent, fiind convins ca ii este mult mai bine cu trupa lui de atunci, Tyrant Pace. Daca asa a fost, asta numai el in sufletul lui stie, dar pentru Helloween a fost mult mai bine, pentru ca, la scurt timp, au dat peste un pustan blond pe nume Michael Kiske. Habar nu aveau ei ce o sa urmeze.




2. Nebunia





« Atunci nu stiam ca o sa fie ceva atit de important, istoric, dar, sigur, vroiam sa continuam ceea ce incepusem si sa cream ceva nou, sa facem ceva ce nu se facuse inca. » (Markus)


Ce au vrut ei sa faca in decembrie 1987 era un dublu album cu doua piese lungi de zece minute, despre lupta dintre bine si rau. Dar Noise nu a vrut sa isi asume riscul, asa ca au scos mai intii Keeper of the Seven Keys Part I, cu o singura piesa lunga, Halloween, compusa de Kai Hansen, care isi asuma latura malefica a conceptului. Succesul a fost imediat si a rasunat peste mari si tari, adica in America si in Japonia. In viteza mai cintau si Running Wild si Judas Priest, dueluri intre chitaristi aveau si Iron Maiden, melodie mai gaseai la Europe, dar pe toate la un loc atit de reusit combinate numai la Helloween le puteai gasi in acel moment. Si mai era ceva ce puteai gasi doar la ei: pe Kiske, care la numai optsprezece ani a devenit un clasic in viata, facindu-si, cu nonsalanta, loc intre Geoff Tate si Bruce Dickinson, nu numai prin vocea sa extraordinara ci si pentru usurinta cu care o manevra ca sa o faca sa zboare pentru a tine pasul cu partiturile inchipuite de colegii sai. Nu stiu altii ce-or spune, dar eu unul sunt convins ca fara Kiske, Helloween nu ar fi fost nici jumatate din ce este azi. Bine, ce a ajuns sa fie Kiske fara Helloween mai tirziu, este o alta poveste, o poveste trista. Dar haideti sa fim veseli, Keeperul al doilea loveste piata fara mila la nici un an dupa ce o bulversase primul si bate in cuie formula speed metalului melodic, care va deveni litera de lege pentru un val intreg de trupe cunoscut sub numele de power-metal european: ritm rapid, pedala dubla, doi chitaristi solo care se iau la intrecere, cit mai multa melodie, vocal care sa cinte note inalte si lungi fara dificultate. Pe linga cea de-a doua piesa lunga, Keeper of the Seven Keys, in care raul este infrint dupa o lupta de zece minute in care toata trupa cinta ireprosabil prin schimbari de ritm, de melodie si reprize solistice adaptate momentului povestirii, inca trei hituri le-au adus bostaneilor discul de aur pentru 100.000 de exemplare vindute: I Want out, Dr Stein, Eagle Fly Free. Mai mult decit atit, nu exista piesa slaba pe acest album, daca ma intrebati pe mine, chiar si spatiile dintre piese sunt perfecte. Am ascultat albumul asta de atitea ori, incit stiam toate versurile pe dinafara si puteam sa fredonez mai mult de jumatate din solouri. Eram convins si sunt convins si acum, ca ceva mai bun pe stilul asta nu se poate face. Si trebuie sa recunoasteti ca am dreptate. E unul dintre cele imitate albume din istoria heavy-metalului si totusi nimeni, nici chiar ei insisi, nu au reusit sa-l depaseasca oricit au incercat. In 1988, bostanii au dat un glas perfectiunii si au inchis-o in carcasa unui CD. Dar la orizont apar, ingrijoratoare...




3. Probleme





Ce poate fi mai placut decit sa pleci in turneu mondial cu un album de aur in buzunar si cu niste colegi de trupa super-talentati? Pentru Kai Hansen se pare destul de multe i s-au parut preferabile acestei perspective. Asa ca, in decembrie 1988, invocind stresul si oboseala adunate in cele citeva luni de turneu si-a luat la revedere si a plecat sa se intilneasca cu mai vechea cunostinta Ralph Scheepers ca sa puna la cale Gamma Ray. A lasat in urma o ultima performanta stralucitoare, alaturi de colegii sai, pe Live in the UK.Ceilalti nu au stat prea mult pe ginduri si l-au luat repejor pe Roland Grapow ca sa termine turneul si s-au apucat sa lucreze la noul album. In acest timp, insa, micuta casa de discuri de la inceputul povestii, care, intre timp, devenise ceva mai mare, multumita si trupei Helloween, s-a gindit sa bata fierul cit e cald; asa ca a cautat prin sertare si a aruncat pe piata, scurt, doua best-off-uri: The Best, the Rest, the Rare si Pumpkin Tracks. Asta stim sigur. Mai departe fiecare spune altceva, de-aia au ajuns si la tribunal. Se pare ca respectivele best-off-uri au fost editate fara acordul trupei si fara ca aceasta sa primeasa vreun procent din vinzari. Se pare ca baietii s-au suparat foc si, cum fusesera ofertati de EMI, au semnat imediat. Dar, se pare ca nu aveau dreptul. De aici intram iar in zona faptelor precise: Noise i-a dat in judecata si dupa un proces care a durat aproape trei ani, a cistigat. Un fapt precis si foarte dureros, este ca, dupa ce i-a tinut mai bine de doi ani pe bara, pungasii de la Noise le-au interzis sa isi publice urmatoarele doua albume in afara Europei. Primul dintre ele a fost, in 1991, Pink Bubbles Go Ape, un succes comercial dar, totusi, un album slab dupa unele voci din rindul fanilor care nu au acceptat modificarile aduse formulei recent consfintite. Desi majoritatea pieselor sunt rapide cu virful vitezei pe Someone’s Crying, unde Schwichtenberg bate nebuneste de-a dreptul, ici colo se strecoara influente subtile si incintatoare de hard rock, blues si rock’n’roll, dar care au fost gasite ingrijoratoare de fanii prea rasfatati ai Keeperelor. Este adevarat ca nici productia nu mai era ce a fost, dar mi se pare imposibil sa negi ca Pink Bubbles Go Ape este un album excelent si sa nu remarci ca e o continuare cum nu se poate mai potrivita a ametitorului succes anterior. Mai ales ca ni-l prezinta pe Kiske in prozitia de compozitor, o surpriza foarte placuta. Din pacate insa, implicarea din ce in ce mai importanta a lui Kiske in conceperea muzicii a adus cu ea, odata cu citeva piese foarte bune (Kids of the Century si Your Turn acum, I Believe si Longing mai tirziu) si conflictul care avea sa provoace a doua schimbare importanta de componenta si cea mai dureroasa. Markus si Weiki dau vina pe Kiske pentru Chameleon, al doilea album pentru EMI, scos in 1993 si ramas inca cel mai prost vindut album al trupei. Perioada era tulbure, incasarile erau ca si inexistente, nimeni nu stia pe ce drum sa apuce, in afara de Kiske. Kiske, asa cum se va vedea si mai tirziu si cum se vede si azi, avea chef de jazz, de progressive rock, de AOR. Si i-a convins pe toti ca asa e bine. Chameleon este unul dintre cele mai surprinzatoare albume pe care le-am ascultat si cele mai socante pentru mine. Mi-au trebuit vreo doua zile ca sa ma obisnuiesc cu ideea ca nu mai e speed dar e totusi Helloween si ca sunt piese foarte bune pe el chiar daca nu au riffuri. Chameleon e un album foarte bine scris, dar din pacate fanii Helloween de la acea vreme au fost atit de bine incuiati incit l-au respins ferm si in masa. Cred ca foarte putini il accepta chiar si azi. Vinzarile dezastruoase si privirile acuzatoare la adresa lui Kiske au dus la concerte slabe. De parca nu ar fi fost de ajuns, problemele de sanatate il impiedica pe Ingo Schwichtenberg sa mai continue sa cinte. Stresul in trupa ajunge la cote periculoase, asa ca cel considera principal vinovat este indepartat: colaborarea intre Helloween si Michael Kiske se incheie in decembrie 1993, cu doar doua saptamini inainte de a intra in studio pentru inregistrarea noului album. Gata, asta a fost, mi-am zis cind au inceput sa circule zvonurile.




4. Al doilea inceput





Dar Weiki nu se aruncase chiar fara parasuta cind il concediase pe Kiske, asul din mineca sa se numea Andi Deris, frontmanul formatiei Pink Cream 69. Cum nici situatia din trupa sa nu era prea stralucita, Deris nu s-a mai uitat in urma si la fel a facut si Uli Kusch care i-a lasat pe Gamma Ray pentru a veni baterist la Helloween. Cu un nou line-up si un nou contract cu labelul Castle Communcations, Helloween incearca sa revina in inimile fanilor cu Master of the Rings in 1994. Si, surprinzator, reusesc. Albumul are parte de o primire calduroasa, desi Deris nu e nici pe departe Kiske si, din feiricire, in acel moment, nici nu incearca sa fie. Master of the Rings nu este mai aproape de Keepere decit Pink Bubbles Go Ape, dar faptul ca vine dupa esecul numit Chameleon reaprinde sperantele fanilor ca trupa se va indeparta de sonoritarile comerciale si un-true, asa cum rezulta din promisiunea pe care o face pe Still We Go. Dar Helloween nu apuca sa se bucure prea mult de gustul regasit al succesului: fostul lor coleg, Ingo Scwhichtenberg, membru fondator al trupei, este invins de boala cu care se lupta de mai multe vreme, schizofrenia, si se sinucide. Albumul The Time of the Oath, care apare in 1995, ii este dedicat, cu atit mai mult cu cit este o clara intoarcere la speed-metal-ul la care Ingo tinuse atit de mult. Din pacate insa, discul este unul total nefericit si, dupa parerea mea, unul dintre cele mai slabe ale lor. Frenezia cu care incearca sa regaseasca frumoasele zapezi din acel decembrie 1987 e cu atit mai intristatoare cu cit nu isi dau seama, dau nu vor sa isi dea seama ca le lipseste unul dintre ingredientele fara de care nu se poate: vocea lui Kiske. Nu exista Keeper fara Kiske, e limpede ca buna ziua, dar nu si pentru Weiki si Markus. Rezultatul ne ofera o prestatie jenanta din partea lui Deris agravata de o productie dezastruoasa din care scot capul timid vreo trei-patru piese: A Million to One, Power, Before the War si Kings Will Be Kings. Dar, incredibil si surprinzator, iarasi, albumul are succes si in turneul care urmeaza, trupa inregistreaza cel de-al doilea album live, High Live, unde Deris incearca sa nu se faca de ris prea tare cintind Eagle Fly Free… Simtindu-se, in sfirsit, din nou siguri pe picioare, Helloween se aventureaza sa mai incerce cite ceva nou si mare noroc am avut, pentru ca in felul asta a rasarit cel mai reusit album al lor din perioada cu Deris. Better than Raw nu se mai sufoca in incercarea disperata de a arata cu degetul spre Keepere urlind„uite, uite eu le-am facut”, pentru ca reuseste, ca si Pink Bubbles inaintea lui, sa amestece formulele clasice cu noi influente. Un album variat, unde imnurile bombastice se amesteca cu riffuri mai violente si cu faze mai hard rock si chiar progressive aduse de Deris, care acum este lasat sa cinte asa cum stie el mai bine, spre binele tuturor si al albumului, in primul rind. Aceeasi muza care bintuia sala de repetitii in 87-88, trebuie sa fi trecut iar pe la Weikath ca sa-i sufle la ureche rifful si soloul de la I Can, pentru ca prea e buna in felul in care doar I Want out si Future World au fost. Toate pareau bune si frumoase si la locul lor, dar iata ca la orizont au aparut iar…




5. Alte citeva probleme


Mutarea la Nuclear Blast a parut un pas firesc, o trupa mare merge la o casa mare si albumul rezultat din aceasta colaborare m-a facut sa cred cu adevarat intr-un nou inceput pentru bostani. The Dark Ride (2000) este un album cinstit inca din titlu, adica ce zice aia face, nene. E incredibil de intunecos si de greu si totusi stilul lor e inconfundabil. Pe cit de entuziasmat am fost de aceasta re-inventare bostaneasca pe atit de dezamagit am fost sa-i aud lepadindu-se de ea si aruncind-o in curtea producatorului si a casei de discuri ca pe o cirpa veche si rusinoasa. Culmea este ca vinzarile le-au dat, din nou, dreptate. Fiind vorba din nou de un album foarte prost vindut (zau daca ii mai inteleg pe fanii Helloween), traditia cerea o schimbare de componenta. Numai ca de data asta aveau deja experienta si nu au asteptat doua albume pina sa ia masuri. Weikath, Grosskopf si Deris au strins rindurile si au zis ca ei nu tolereaza aceasta incercare de altera spiritul heavy metal asa cum il vad ei, iar daca Grapow si Kusch au ceva de comentat, nu au decit sa plece. Ce sa faci cind ti se arata usa? Te duci, il iei pe Jorn Lande si trintesti doua albume sub numele de Masterplan cu care rupi gura tirgului si pe unul il chemi invitat si pe Kiske. Dar asta e deja alta poveste, sa revenim la eroii nostri sa vedem ce au mai pus la cale. In primul rind au schimbat doi tobari pentru a se opri la Stefan Schwarzman si l-au adus ca al doilea chitarist pe Sascha Gerstner de la Freedom Call, trupa tobarului de la Gamma Ray, ce mica e Germania asta, domnule. Toate aceste pregatiri, pentru un album cu un iepure pe coperta, Rabbit Don’t Come Easy, care vrea sa ne demonstreze, iarasi ceva. Si anume, ca Helloweenul adevarat nu e cel intunecat de pe Dark Ride ci cel care se tine de sotii si ne propune acest album vesel si pozitiv, de pe care mai mult de doua piese nu am retinut si pe care imi este imposibil sa il iau in serios. Ori, chiar daca e vorba de un album glumet, ma indoiesc ca scopul trupei este acela de a nu fi luata in serios. De data asta nu ma mai surprinde ca sunt iar in contratimp cu fanii, asa ca accept cu seninatate turneul mondial de succes care a urmat albumului si care a facut evident faptul ca, pentru Helloween au venit iar vremuri bune si de ce sa nu vina, la urma urmei? Merita. Pentru Keeperele care sunt obiectul principal al povestirii noastre merita si mai mult decit atit.




6. Viitorul (dar mai ales) si trecutul





Si iar ne intoarcem la Keeper of the Seven Keys. Adica Helloween se intorc iar si noi dupa ei, ca sa vedem ce mai au de gind cu el de data asta. The Legacy. Tobar nou, Dani Loble, casa de discuri noua, SPV. Obsesie,insa, veche. Incep sa cred ca de fapt ei nu a vrut niciodata altceva decit sa mai scoata inca un Keeper si dintr-un motiv sau altul, au existat accidente, uneori fericite, care i-au impiedicat. Acum SPV le implineste visul: un dublu album conceptual, cu acelasi titlu si acelasi subiect si cu intentia declarata de a reconstrui acelasi stil. Dar cu alt vocal. Si in alte vremuri, in care stilul e tocit si dus uneori dincolo de granita ridicolului de mii si mii de trupe care au incercat sa il reinterpreteze. Inventatorii se intorc ca sa ne ofere interpretarea oficiala, adusa la zi. Unii vor asculta pentru prima data Keeperul in aceasta interpretare. Poate se vor duce si vor asculta si originalul. Si poate se vor duce sa il asculte si in concert. Hai sa mergem si noi sa-l vedem, chiar daca nu mai e cel de altadata. Prin atitea greutati a trecut ca sa ramina linga noi.


Text de Klawz

 

Poze

Comenteaza la: Helloween

COMENTARIUL TAU

Albume

My God Given Right

Aparitie: 29.05.2015
Casa discuri: Nuclear Blast Records
Helloween - My God Given Right
TRACKLIST
01. Heroes02. Battle's Won03. My God-Given Right04. Stay Crazy05. Lost in America06. Russian Roulé07. The Swing of a Fallen World08. Like Everybody Else09. Creatures in Heaven10. If God Loves Rock 'n' Roll11. Living on the Edge12. Claws13. You, Still of War

Straight out of Hell

Aparitie: 18.01.2013
Casa discuri: Sony Music
Helloween - Straight out of Hell
TRACKLIST
01. Nabataea02. World Of War03. Live Now!04. Far From The Stars05. Burning Sun06. Waiting For The Thunder07. Hold Me In Your Arms08. Wanna Be God09. Straight Out Of Hell10. Asshole11. Years In World12. Make Fire Catch The Fly13. Church Breaks Down

7 Sinners

Aparitie: 31.10.2010
Casa discuri: SPV
Helloween - 7 Sinners
TRACKLIST
01. Where the Sinners Go02. Are You Metal?03. Who Is Mr. Madman?04. Raise the Noise05. World of Fantasy06. Long Live the King07. The Smile of the Sun08. You Stupid Mankind09. If a Mountain Could Talk10. The Sage, the Fool, the Sinner11. My Sacrifice12. Not Yet Today13. Far in the Future

Gambling with the Devil

Aparitie: 29.10.2007
Casa discuri: SPV
Helloween - Gambling with the Devil
TRACKLIST
01. Crack The Riddle02. Kill It03. The Saints04. As Long As I Fall05. Paint A New World06. Final Fortune07. The Bells Of The 7 Hells08. Fallen To Pieces09. I.M.E.10. Can Do It11. Dreambound12. Heaven Tells No Lies

Keeper of the Seven Keys - The Legacy

Aparitie: 28.10.2005
Casa discuri: SPV
Helloween - Keeper of the Seven Keys - The Legacy
TRACKLIST
CD 101. King for a 1000 Years02. The Invisible Man03. Born on Judgement Day04. Pleasure Drone05. Mrs. God06. Silent RainCD 201. Occasion Avenue02. Light the Universe03. Do You Know What You’re Fighting for04. Come Alive05. The Shade in the Shadows06. Get it up07. My Life for One More Day

Rabbit Don't Come Easy

Aparitie: 12.05.2003
Casa discuri: Nuclear Blast Records
Helloween - Rabbit Don't Come Easy
TRACKLIST
01. Just a Little Sign02. Open Your Life03. The Tune04. Never Be a Star05. Liar06. Sun 4 the World07. Don't Stop Being Crazy08. Do You Feel Good09. Hell Was Made in Heaven10. Back Against the Wall11. Listen to the Flies12. Nothing to Say

The Dark Ride

Aparitie: 05.12.2000
Casa discuri: Nuclear Blast Records
Helloween - The Dark Ride
TRACKLIST
01. Beyond the Portal02. Mr. Torture03. All over the Nations04. Escalation 66605. Mirror Mirror06. If I Could Fly07. Salvation08. The Departed (Sun Is Going down)09. I Live for Your Pain10. We Damn the Night11. Immortal12. The Dark Ride

Better than Raw

Aparitie: 24.04.1998
Casa discuri: Castle Communications
Helloween - Better than Raw
TRACKLIST
01. Deliberately Limited Preliminary Prelude In Z02. Push03. Falling Higher04. Hey Lord!05. Don't Spit on My Mind06. Revelation07. Time08. I Can09. A Handful of Pain10. Lavdate Dominvm11. Midnight Sun

The Time of the Oath

Aparitie: 29.02.1996
Casa discuri: Raw Power
Helloween - The Time of the Oath
TRACKLIST
01. We Burn02. Steel Tormentor03. Wake up the Mountain04. Power05. Forever and One (Neverland)06. Before the War07. A Million to One08. Anything My Mama Don't Like09. Kings Will Be Kings10. Mission Motherland11. If I Knew12. The Time of the Oath

Master of the Rings

Aparitie: 08.07.1994
Casa discuri: Castle Communications
Helloween - Master of the Rings
TRACKLIST
01. Irritation02. Sole Survivor03. Where the Rain Grows04. Why?05. Mr. Ego (Take Me down)06. Perfect Gentleman07. The Game Is on08. Secret Alibi09. Take Me Home10. In the Middle of a Heartbeat11. Still We Go

Chameleon

Aparitie: 01.05.1993
Casa discuri: EMI
Helloween - Chameleon
TRACKLIST
01. First Time02. When the Sinner03. I Don't Wanna Cry No More05. Giants06. Windmill07. Revolution Now08. In the Night09. Music10. Step Out of Hell11. I Believe12. Longing

Pink Bubbles Go Ape

Aparitie: 21.05.1991
Casa discuri: EMI
Helloween - Pink Bubbles Go Ape
TRACKLIST
01. Pink Bubbles Go Ape02. Kids of the Century03. Back on the Streets04. Number One05. Heavy Metal Hamsters06. Goin' Home07. Someone's Crying08. Mankind09. I'm Doin' Fine, Crazy Man10. The Chance11. Your Turn

Keeper of the Seven Keys Part II

Aparitie: 01.08.1988
Casa discuri: Noise Records
Helloween - Keeper of the Seven Keys Part II
TRACKLIST
01. Invitation02. Eagle Fly Free03. You Always Walk Alone04. Rise and Fall05. Dr. Stein06. We Got the Right07. Save Us08. March of Time09. I Want out10. Keeper of the Seven Keys

Keeper of the Seven Keys Part I

Aparitie: 23.05.1987
Casa discuri: Noise Records
Helloween - Keeper of the Seven Keys Part I
TRACKLIST
01. Initiation02. I'm Alive03. A Little Time04. Twilight of the Gods05. A Tale That Wasn't Right06. Future World07. Halloween08. Follow the Sign

Walls of Jericho

Aparitie: 01.10.1985
Casa discuri: Noise Records
Helloween - Walls of Jericho
TRACKLIST
01. Walls of Jericho02. Ride the Sky03. Reptile04. Guardians05. Phantoms of Death06. Metal Invaders07. Gorgar08. Heavy Metal (Is the Law)09. How Many Tears

Helloween

Aparitie: 01.03.1985
Casa discuri: Noise Records
Helloween - Helloween
TRACKLIST
01. Starlight02. Murderer03. Warrior04. Victim of Fate05. Cry for Freedom

Stiri

HELLOWEEN: piesă nouă online, înregistrată cu ...

HELLOWEEN: videoclipul piesei 'Lost in America' di...

HELLOWEEN: piesa 'Lost In America' disponibila onl...

HELLOWEEN: piesa 'Battle's Won' disponibila online

Doar 2 zile pana la concertul Helloween - Gamma Ra...

Participa la meet & greet cu formatia HELLOWEEN

Au mai ramas 650 de bilete pentru concertul Hellow...

HELLOWEEN: albumul 'Straight out of Hell' disponib...

36 de noi trupe la Hellfest 2013

Helloween a lansat videoclipul Nabataea

Ultimele bilete la pret promotional pentru concert...

HELLOWEEN: detalii despre albumul 'Straight out of...

Concert HELLOWEEN si GAMMA RAY la Bucuresti

HELLOWEEN confirmati la ARTmania Festival 2011

HELLOWEEN: albumul '7 Sinners' disponibil online

HELLOWEEN: videoclip online

HELLOWEEN dezvaluie coperta albumului '7 Sinners'

HELLOWEEN: detalii despre noul album

HELLOWEEN lucreaza la un nou album

HELLOWEEN: albumul aniversar disponibil la streami...

HELLOWEEN: clipul piesei 'Dr.Stein' disponibil on-...

HELLOWEEN au filmat un nou clip (foto)

HELLOWEEN: best-of aniversar lansat de Sony Music

HELLOWEEN: clip on-line

ROCKIN' TRANSILVANIA: lline-up si bilete

ROCKIN' TRANSILVANIA FESTIVAL - Sibiu 12-13 iulie ...

Rock'In Transylvania: posibil festival cu Hellowee...

HELLOWEEN & GAMMA RAY: fotografii din turneu

Basistul Helloween pregateste un album solo specia...

HELLOWEEN: clip on-line

HELLOWEEN: detalii despre noul album

HELLOWEEN si GAMMA RAY la Bucuresti?

HELLOWEEN si GAMMA RAY in turneu impreuna

HELLOWEEN: detalii despre noul album

HELLOWEEN lanseaza DVD si CD live

Michael Kiske va lansa piese Helloween in versiuni...

HELLOWEEN: videoclipul Light The Universe online

HELLOWEEN: noi lansari

Interviuri

Concerte

Evenimente