PHAZE I - Phaze I

Supara-te, frate!

Phaze I este un side-project al fratilor David si Franck Potvin, (ceva) mai cunoscuti pentru trupa de thrash Lyzanxia, care a facut niste valuri in 2003 cu albumul Mindcrimes. Acesti frati Cavalera ai anilor 2000 sunt francezi, insa, spre deosebire de multi confrati ai lor, respecta un principiu foarte sanatos: daca te apuci sa vinzi un produs diferit, fa-ti o alta marca. Asa ca pentru produsul modern death metal Potvinii au lasat deoparte Lyzanxia si au facut Phaze I. Si, cu ocazia asta, au mai aplicat o regula de baza: daca faci ceva ce n-ai mai facut, ia-ti un consultant. Care este, in acest caz, Dirk Verbeuren – bateristul de la Soilwork.

A rezultat un album vanos, rau, in care fratii se provoaca reciproc pe parcursul a 40 de minute impartite in 8 piese destul de lungi. Albumul vrea sa fie unul conceptual, avand ca subiect crearea unei sub-specii umane al carei unic scop este sa distruga actuala civilizatie a Pamantului. Am spus “vrea sa fie” pentru ca, pana la final, nu aflam contextul acestei actiuni: nu stim cine a creat organismele perfectionate, nu stim cum a evoluat intriga si putem doar preuspune cum se va sfarsi totul. In plus, imi miroase a Universal Soldier cu Van Damme :)

Puncte bune:

Riff-uri excelente de la fratele David, care manuieste cu abilitate atat chitara, cat si bass-ul. Ce-i drept, stiam asta si de la Lyzanxia, dar Evolution Of A Species, Stench Of Their Flesh sau Truth ne arata ca omul se descurca in genuri diferite cu aceeasi lejeritate si abilitate.

Ambitia si rautatea lui Franck. Faptul ca fratele lui e jumatate din trupa si el doar un sfert pare sa-l motiveze si plamanii si gatul sunt serios solicitati pe parcursul intregului album. Remarcabil, avand in vedere ca laringele e un instrument care necesita mai multe reglari cand treci de la un gen la altul.

Dirk Verbeuren. Fanii Soilwork stiu de ce. Iar cei care nu stiu, scuzati-mi didacticismul, trebuie neaparat sa asculte Soilwork.

Puncte mai putin bune – care atrag cele 2 puncte penalizare:

O doza de monotonie, pentru care vinovatul principal este sintetizatorul, care ne baga un efect de cor/reverb piesa de piesa. In afara de Scream Of Dogs, unde chiar se potriveste, acest efect te confuzeaza si, daca esti un consumator obisnuit (ca mine), trebuie sa te uiti in playlist din cand in cand.

Dirk Verbeuren. Ca orice consultant care intervine intr-o afacere, tinde sa preia controlul si sa isi puna amprenta asupra intregului demers. Chiar piesa de deschidere, New Archetypes, ne arata cat de mult conteaza Dirk in toata treaba asta. Nu spun ca aportul lui nu aduce valoare (vezi punctele bune), dar unele dintre piese par conduse de tobe. Si, daca nu cumva esti baterist, asta nu-i normal :)

La urma urmei: va recomand din totata inima Phaze I. Chiar daca nu e perfect, cred ca Potvinii au potential si va merita sa spuneti in 2-3 ani “Eu am ascultat si primul Phaze I”. Nu-i un sentiment placut-vanitos cand cineva vorbeste de trilogia Matrix si voi spuneti “Eu am vazut si Bound, primul film al fratilor Wachowski”?

Suparati-va, fratilor!

Tzugu Nota: 8