RAIN DELAY - Slumber Recon

Rain Delay este o trupa multilingva si “multistilata”, ce in anul 2011 se prezinta deja cu cel de-al trelea produs discografic. Multilingva, pentru ca versurile sunt cantate in engleza, japoneza, si italiana, dar si in limba lor materna: sarba. Am spus si “multistilata” deoarece belgradenii imbina cu succes mai multe stiluri muzicale precum doom, death, post metal, deathcore, metalcore, progresiv, chiar si jazz sau bossa nova. In timp ce, uneori, am avut impresia ca au si influente inspirate din muzica celor de la Katatonia, Anathema, Amorphis sau Caliban.

Prin urmare, Slumber Recon este un album foarte complex, fiindca cele opt piese nu seamana mai deloc intre ele. Shiseido, hitul albumului, este o piesa ce are la baza metalcore-ul, in care Bojana Milosavljević este principalul punct de atractie, prin versurile cantate in japoneza, dar si prin maniera sa de a face partea de voce. The Medina Division Has Ceased to Exist, deschide acest disc, si imbina perfect doom/death-ul atmosferic cu elementele mai linistite de tip fusion. Apoi avem o alta piesa foarte buna, pe nume Veneto Slumber Recon, in care aceeasi Bojana se remarca prin calitatile sale vocale. Selena este o piesa ceva mai lenta, condusa de chitara acustica, ce aduce in multe momente cu Anathema. Ultima piesa, Nothing... (The March of Death), este o preluare Mourning Beloveth, ce imi seamana foarte mult cu trupele doom/gothic/folk ale anilor ’90, in care se vorbea foarte des despre acei munti inalti si inzapeziti din zona Scandinaviei (un fel de The Path of the Gods - Lake of Tears, sa-i zic asa).

Cu alte cuvinte, avem parte de un material foarte bun, ce merita ascultat de catre toti fanii acelui metal progresiv atmosferic (Anathema sau Katatonia spre exemplu). In timp ce piesa Shiseido ii va multumi mai mult ca sigur si pe fanii genului metalcore, deoarece asa cum am spus si mai sus, este o melodie ce intruneste toate conditiile unui hit de top pentru acest gen muzical. Personal, mi-ar fi placut ca intreg albumul sa fie precum aceasta piesa, dar uite ca nu depinde de mine lucrul asta.

Din pacate, partile negative ne sunt date tocmai de productia acestui disc, care se prezinta cu un sunet destul de slab, incat la un moment dat iti lasa impresia ca ii asculti pe Grimegod sau Makrothumia cu primele lor albume. Nu pot spune ca noi suntem cu mult in fata sarbilor, dar totusi se vede cu ochiul liber ca la ei inca nu s-a inventat un sunetist asa cum este Marius Costache spre exemplu, sau un studio profesional de inregistrari precum Taine Multimedia. Asa ca din acest punct de vedere, cei cinci muzicieni de la malul Dunarii vor primi o nota ceva mai mica decat valoarea lor reala.

Fantotzii Nota: 8