BLIND GUARDIAN - A Twist in the Myth

Greu de crezut ca pustanii rebeli echipati regulamentar in blugi si piele, care salutau zgomotos si cu un entuziasm cam necioplit (ma refer la discul Battalions of Fear), prin 1988, primele realizari Helloween, sunt unii si aceiasi cu acesti domni eleganti, cu cravate negre, care stiu sa puna problema intr-un mod rafinat (ma refer la videoclipul piesei Antoher Stranger Me): "so cynic, so cynic, so cynical my laughter"/ bang bang, cu o miscare subtila din incheietura, grifful chitarii, sau stativul microfonului, dupa caz, descrie o traiectorie armonioasa, dar ferma, in plan vertical. A, stati asa, ca nu mai sunt chiar aceiasi, tobarul Thomen Stauch a iesit din garda, fiind inlocuit cu un tip ceva mai entuziasmat de schimbarile care prefaceau muzica trupei. Ma rog, cu sau fara Thomen, Blind Guardian au mers o cale foarte lunga de la o trupa influentata la una influenta, care a continuat sa-si dezvolte muzica chiar dupa ce si-au gasit un stil propriu si, chestie chiar rara, nu a iesit cu experimentele din zona metal. Au ajuns sa cinte un metal atit de sofisticat, incit un album precum penultimul, A Night at the Opera, te tine mult timp ciocanind la usa pina sa iti dea drumul inauntru. De fapt, foarte multi, cum sunt si eu, nici nu au mai apucat sa intre, chiar si dupa multe ascultari.

A Twist in the Myth are o abordare un pic mai relaxata, dar este inca departe de a fi o auditie usoara. Aranjamentele nu mai sunt atit de complexe, dar superproduse sunt, oho, la greu si sunetul da impresia de inghesuiala: straturi peste straturi de voci si instrumente se aglomereaza intre minutele fiecarei piese creind o atmosfera cam nenaturala si indepartata de starea de energie molipsitoare pe care ar trebui sa o degaje rock'n'rollul. Am senzatia ca pina si vocea lui Hansi Kursch este permanent dublata, nu zic numai de corurile bombastice unde cinta cite 5-10 Hansi deodata plus alti amici chemati anume in acest scop, ci asa, la orice vers de zi cu zi, parca aud mai multe voci. Stiu, e totul doar in capul meu, dar e vina lor ca am ajuns asa. Trecind peste aceste circoteli, de la a doua ascultare piesele incep sa se dezvaluie in toate maretia refrenelor lor, o sa mai zic inca o data bombastice, pentru ca intr-o recenzie la Blind Guardian, cuvintul bombastic nu e niciodata spus de prea multe ori. Otherland are melodii incintatoare, Turn the Page cea celtica si saltareata (na-na-nanana-na) este la fel de cuceritoare, cu Fly deja ne cunosteam de pe single, asa ca acum a fost o formalitate sa devenim prieteni, Straight through the Mirror ne ia de mina si ne duce direct in lumea basmelor, si asa mai departe, nu o sa iau piesa cu piesa, pentru ca mai am si altele de facut. Punctul forte al discului sunt refrenele, liniile melodice catchy, corurile bombastice (v-am avertizat). Schimbarile de ritm nu ma mai lovesc asa de mult ca altadata, desi se abuzeaza din belsug de ele. Influente externe nu sesizez, sunt foarte bine prelucrate, nu pot spune aia e de acolo si aia de dincolo, suna a Blind Guardian, dar un Blind Guardian diferit.

Pare destul de familiar acest album, dar, in acelasi timp, are ceva necunoscut, care cere timp pentru adaptare si aste e semn bun, inseamna ca lucrurile se misca, baietii nu bat pasul pe loc ametiti de caldura confortabila a pozitiei lor fruntase din clasamentul euro-power. This Will Never End are un aer de melodie incarcata de inflorituri ca pe Precious Jerusalem, impinsa de energie dezlantuita ca in Into the Storm, dar nu e la fel cu nici una din cele doua. In afara de traditionalul si cam inutilul de fad ce este cintec menestrelic Skalds and Shadows, se aud tot felul de faze cunoscute in forme noi, care ma lasa pe ginduri cu mina la falca. Sunt ajutat sa ma ratacesc si de absenta lui Tolkien din versurile pieselor. Tot fantasy sunt, dar au o abordare mai generala, fara trimiteri directe la hobbiti si Gandalf, doar cu invitatia de a lasa pentru citeva zeci de minute problemele vietii in societatea moderna si de a ne bucura de povesti asa cum faceam atunci cind eram mai mici si n-aveam servici(u). O invitatie pe care ar fi bine sa o acceptati si sa aveti un pic de rabare la inceput. Daca va place trupa, s-ar putea sa merite cu virf si indesat si sa ramina multa vreme in playlist, pentru ca arde greu si mocnit, cu explozii neasteptate care isca fiecare cite o palalaie desfatatoare. Daca nu v-a placut niciodata Blind Guardian, ma indoiesc ca o sa va placa incepind de acum, dar cred ca, totusi, va place un pic de tot si nu indrazniti sa recunoasteti, ca altfel nu mai citeati, nu?

Klawz Nota: 9