JEFFERSON AIRPLANE - After Bathing at Baxter's

„After Bathing at Baxter’s” este cel de-al treilea album de studio al grupului american Jefferson Airplane. Spre deosebire de „Surrealistic Pillow”, materialul cu care Jeferson Airplane a atins culmile succesului, „After Bathing at Baxter’s” este orientat spre experiment. Sigur, nu are parte de niciun hit în adevăratul sens al cuvântului aşa cum erau „White Rabbit” şi „Somebody to Love” pe materialul anterior, dar discul de faţă arată că Jefferson Airplane putea produce o muzică mult mai complexă faţă de cea care este cunoscută în general publicului larg. Complexă nu de dragul de a fi complexă, pentru că nu ajută nimănui că ştii să livrezi x note pe secundă fără să transmiţi nimic. Poate doar egoului tău şi atât. La Jefferson Airplane nu era cazul de hrănit egoul. Cel puţin asta este impresia pe care mi-a lăsat-o de fiecare dată „After Bathing at Baxter’s”. Totuşi când vine vorba despre acest album, părerile ascultătorilor de gen sunt dintre cele mai diverse, unii zic că-i dificil de ascultat, iar alţii că este unul dintre cele mai reuşite din discografia trupei. Eu mă regăsesc în tabăra celor din urmă. Fără să clipesc, aş include materialul pe o listă scurtă a celor mai reuşite discuri rock din anii ’60.

Potrivit autorului Jeff Tamarkin, cel care semnează cartea „Got a Revolution!: The Turbulent Flight of Jefferson Airplane”, „baxter” din titlul materialului reprezentă un nume de cod folosit de către grup pentru LSD (acid), în traducere, numele albumului fiind „After Tripping on Acid”. Discul este împărţit în cinci capitol: „Streetmasse” (piesele 1 - 3), „The War Is Over” (piesele 4 şi 5), „Hymn to an Older Generation” (piesele 6 şi 7), „How Suite It Is” (piesele 8 şi 9), materialul încheindu-se cu „Shizoforest Love Suite” (piesele 10 şi 11).

„The Ballad of You and Me and Pooneil”, piesa care deschide materialul este una dintre cele mai reuşite piese ale genului. De la tremoloul chitarei lui Jorma Kaukonen, până la alternanţa vocală realizată de către Grace Slick şi colegii săi, compoziţia reuşeşte să te introducă într-o atmosferă în care timpul se dilată. Cea de-a două piesă de pe material, „A Small Package of Value Will Come to You, Shortly” este ceva ce şi-ar fi găsit loc pe orice disc Frank Zappa & the Mothers of Invention… Aceeaşi atmosferă psihotică şi fascinantă. Pe „Young Girl Sunday Blues” mai că îţi vine să o iei de mâna pe Grace Slick şi să dispari cu ea într-un trip. „Martha”, piesa cu numărul patru, reprezintă o scurtă incursiune folk ce aminteşte de materialele lansate anterior de grup. „Wild Tyme (H)” captează cred că cel mai bine esenţa anilor respectivi cu versurile:

„It’s a wild time / I see people all around me changing faces / It’s a wild time / I’m doing things that haven’t got a name yet… ”

Pe „The Last Wall of the Castle” şi pe „Rejoyce”, grupul trece de la o stare la alta. Dacă pe prima compoziţie grupul prezintă unul dintre cele mai interesante dueluri de chitară specifice perioadei, pe cea de a doua compoziţie Grace Slick devine senzuală, dar stăpână pe situaţie. Mare vocalistă! „Watch Her Ride”, piesa cu numărul 8 de pe material a reprezentat compoziţia cu care casa de discuri a încercat să ajungă la oamenii ce au fost captivaţi de „Surrealistic Pillow”. Pot spune că această compoziţie funcţionează mai degrabă în contextul materialului luat ca un întreg decât perceput prin fragmente separate. „Spare Chaynge”, piesa cu numărul 9 este o compoziţie instrumentală în care trupa merge în diferite locuri, pe care încearcă diverse stări şi exprimă diverse nuanţe… Un jam session cu sens. „Two Heads” este piesa pe care, dacă aş fi fost în locul casei de discuri, aş fi lansat-o ca single. Iar „Won’t You Try / Saturday Afternoon” este un rezumat al idealului hippie.

Închei prin a spune că „After Bathing at Baxter’s” este un disc ce ar merita mai multă atenţie, dacă nu din partea ascultătorilor de rock în general, măcar din partea celor atraşi în particular de rockul psihedelic.

H. Nota: 8.5