TIAMAT - Clouds

Daca mi-a picat albumul asta la tragerea la sorti, inseamna ca sortii au vrut sa va povestesc niste faze de cind eram eu mai mic.

Nu stiu la voi cum a fost prima data (nu va ginditi la prostii), dar eu am inceput-o usurel cu metalele, am inceput-o cu Wind of Change. Si in perioada in care eram fan absolut Scorpions si eram disperat ca imi lipsea din discografie un live de prin 77, atunci am ascultat eu prima data Tiamat. La radio Nova22, Lenti Chiriac prezenta Topul de Fier si Topul Hard'n'Heavy. Eu ii scriam la topul de H'n'h: pentru Lenti C. , scriam pe plic si ridea tata mereu de mine "iar ii scrii, ma, lu Lantzic?", dar eu nu-l luam in seama si tremuram de emotie in fata radioului asteptind rubrica de raspunsuri la scrisori. Dar sa nu-mi uit vorba, de curiozitate (ca am fost curios de mic), ascultam si Topul de fier si ora de metale grele si foarte grele care urma si uite asa am auzit, printre Mortification, Sarcofago, Toranaga, Sacred Reich si alte ciudatenii, am auzit, zic, Tiamat - In a Dream. Nu prea percutam eu pe acea vreme la asemenea sonoritati grele, dar mintea mea era ca si un burete si absorbea totul fara ca eu sa imi dau seama. Unde mai pui ca notam cuvint cu cuvint tot ce spunea Lentic, in engleza mea precara de care acum ma umfla risul, deci puteam sa va spun la orce ora, sustinut de documentatia aferenta, pe ce album "figureaza" In a Dream, anul de aparitie si ce numar de puncte obtinuse saptamina respectiva. "Memoram" tot, dar aveam alte prioritati, eram cu Tease me, Please me, cu Prisoners in Paradise si cu Monkey Business.

Pe urma se facea ca eram in rockoteca la Costinesti cu gasca de la Iasi, era prima oara cind ma duceam intr-o rockoteca, eu am fost un copil mai salbatic fara-frati-fara-surori, noroc cu astia din Iasi. Si acolo i-am vazut pe unii cu niste plete pina la cot cum dadeau din cap pe o piesa mai leganata asa, grea si apasata si se vedeau pletele alea cum sareau in sus in lumina timida a becurilor chioare de pe terasa aia si mai si racnea cite unu dintre ei aruncind capu pe spate si miinile in sus, man, eram fermecat cu ochii mari ca un copil la pomul de craciun. Zic: cum se cheama cintecu asta? Cica Tiamat, The Sleeping Beauty. Wow, man. Tiamat. Wow.

A treia amintire este cu colegul meu Sake. Intr-o zi vine la scoala si imi baga sub nas o caseta: "Ia uite ce am gasit pe strada." Man, lui Sake asta i se intimplau tot felu de chestii ciudate, odata a cazut peste soferu troleului, alta data i-a sarit salata pe pereti la MacDonalds. Dar sa nu divaghez. De data asta a gasit o caseta pe strada. Era o caseta buna, ceva TDK sau Sony, nu noname-uri de-alea de vindea Gombos si cu Mosh. Zice Sake: "ia-o si ascult-o si tu, ca eu nu-mi dau seama ce e pe ea, suna cam ca Biohazard, da nu creca ca-s ei." A doua zi ma duc la Sake cu caseta si zic: "Radule, iti spun cine cinta, da' numa daca mi-o dai mine." Nu stiu daca a fost curiozitatea sau privirea rugatoare din ochii mei, dar Sake s-a invoit si mi-a lasat mie caseta. Ce credeti ca era pe caseta? Hai, prefaceti-va surprinsi: era Tiamat, albumul Clouds. Cind gasesti ceva se zice ca e cu noroc si, daca l-am fortat pe Sake sa imi dea norocul lui, echilibrul s-a restabilit peste putina vreme cind mi s-a sustras miseleste din buzunar o caseta, cu ocazia unei calatorii cu autobuzul. Dar, in final, tot eu am fost mai cistigat, pentru ca era cu Night in Gales si mie nu prea imi placeau, pentru ca tocau. In plus, mai am si satisfactia de a imi imagina din cind in cind reactia noului proprietar - un cetatean de etnie roma - in momentul in care a vrut sa analizeze captura sonora. De nepretuit.

Acuma ca mi-am scris memoriile, ce sa va mai spun despre album? Nimic nou pentru cei care l-au ascultat deja.
A, stiati ca era sa se numeasca In a Dream, dar nu a fost de acord Century Media? De-aia nu e nici un nor pe coperta, desi in titlu sunt mai multi. Nu stiu cum ar suna pentru urechile cuiva care l-ar auzi prima oara azi, dar in 1992 era o revelatie. Pe atunci, erau unii care cintau death, chiar Tiamat cintase death pe primele albume, si altii cintau doom. Dar unii care sa le cinte pe amindoua deodata, cam greu gaseai. Mai erau Paradise Lost; tehnic, faceau acelasi lucru, dar era altaaa... vibratie, ca sa zic asa. La aceasta inovatie in plan muzical, Tiamat adauga o atmosfera ce va deveni, de la album la album, inconfundabila. Riffurile apasatoare si ritmurile greoaie, scuturate uneori de izbucniri rapide si furioase, sau leganate de pasaje acustice, clapele cu influente via Istambul spre Orient (vorba lu Bitman), vocea lui Edlund cind soptita, cind aspra si rastita printre dinti, alternarea si balansarea iscusita a melodiei cu agresivitatea, toate au fost incercate si intoarse pe toate fetele. Le-a tot rascolit ceata zgomotoasa de trupe care s-au repezit sa ia in brate acest stil, aflat atunci la primii pasi. Dar senzatia de somn adinc, bintuit de vise stranii si vedenii astrale, care deschide porti spre plimbari somnambulice pe deasupra norilor, pe asta nimeni inca nu a putut-o reproduce. Mai ales ca tot intregul e bine sustinut de versuri, Edlund avea deja un nivel de engleza care ii permitea sa isi descarce in fraze subtile framintarile metaforizate printre rindurile din carticica cdului. Obsesiile i-au ramas aceleasi pina acum: somnul si visele, credinta, crestinismul, dragostea si stelele.

Clouds a facut din Tiamat un nume, le-a dat primul hit - The Sleeping Beauty este si azi una dintre cele mai apreciate piese ale lor -  si o gramada de turnee in timpul carora trei membri s-au pierdut pe drum. Intimplator sau nu, odata cu ei, trupa incepe sa lase in urma partea heavy a muzicii ei, si pina la urma iese treptat ca sound din zona metal, urmindu-si drumul, indiferenta la granite si traditii.

Klawz Nota: 9