GNOSTIC - Engineering the Rule

Dupa o absenta indelungata (parasind Atheist in 1992 la scurt timp dupa decesul basistului Roger Patterson), Steve Flynn revine pe scena muzicii extreme in 2004. Un an mai tarziu, nucleul noului sau proiect %u2013 Gnostic - este deja inchegat si gata de a %u201Dingineri%u201D piese noi. Doua demo-uri si 4 ani mai tarziu apare Engineering the Rule care grupeaza, intr-o noua prezentare, cele 8 piese deja lansate in 2005 si 2006 si doua piese noi: Visceral si Engineering the Rule.

Tinand cont ca albumul a fost produs intr-o formula ce contine 3 parti Atheist (care in varianta live devin chiar 4), nu e greu de ghicit cam prin ce zona a spectrului metalist isi face veacul Gnostic: cea a unui death metal tehnic si progresist (eticheta care, desigur, s-ar lungi la nesfarsit daca ar fi sa inglobeze toate influentele altoite la trunchiul principal) de luat aminte si aprofundat. Prin urmare, cei care din 2006 incoace au asteptat cu nerabdare un nou album Atheist si nu mai au rabdare pana la aparitia acestuia, preconizata tot in cursul acestui an si tot la Season of Mist, isi pot ogoi dorurile cu Gnostic. Asta in masura in care vor tolera intruziuni de tipul Death-Pestilence, precum si prezenta unui frontman caustic, turbat si (hard)corist ai carui idoli par sa fie Phil Anselmo si Jens Kidman.

Altminteri, pe frontul Gnostic, muzica se dezlantuie intr-o orgie de ritmuri, rifuri si multe acrobatii de sorginte jazz-ista sau metal-ista care, daca nu v-au prins din prima, acordati-le o a doua sansa si-n mod sigur vor incepe sa prinda radacini in player. Faptul ca fiecare instrument isi permite sa rataceasca independent pe caile inspiratiei, iar compozitiile nu au nici o legatura cu sabloanele si structurile canonice ale metalului poate descuraja, lasand impresia unui haos muzical din care o miriada de idei se naste si se stinge la fel de fulgerator fara a conduce, in general, la structuri stabile. Cu alte cuvinte, un fel de freestyling metalist al instrumentelor in care, nu rareori, tobele lui Steve Flynn par sa aiba ultimul cuvant, provocand restul instrumentelor sa tina pasul cu ritmurile-i luxuriante (Sleeping Ground sau solo-ul de pe Life, Suffering). Complexitatea pieselor este sporita si de numarul de detalii tehnice care concureaza pe unitatea de timp (un exemplu elocvent apare pe Isolate Gravity), precum si de dinamica anarhica ce oscileaza constant intre pasaje de shredding furios, riffuri in cascada, peste care mai poposeste si-un solo ratacit din alt univers, ba de ce nu si ceva momente acustice suferinde sau glaciale (Wall of Lies, Mindlock) ori pasaje sacadate cu frazare si riffuri thrash (Splinters of Change); iar in tot acest timp sectia ritmica isi vede de treaba sarguincios, dar la fel de creativ si imprevizibil.

Tehnicismul exacerbat (la puterea a 4-a, tinand cont ca fiecare instrument %u201Dinginereste%u201D la fel de mult si la fel bine) si densitatea compozitiilor sunt desigur calitati incomensurabile in ochii initiatilor; din pacate, aceste calitati fac ca Engineering the Rule sa ramina un album de nisa, de audiat in modul %u201Drabdare si perseverenta%u201D pentru a-i putea cerne complexitatea si pentru a urmari capriciile unei ingeniozitati fara frau. 

G.A.S. Nota: 8.5