NARNIA - Enter the Gate

Narnia este o trupa care mi-a facut o impresie atit de puternica de la primul album, incit am hotarit sa nu le mai ascult pe urmatoarele. Si nici sa-l mai reascult vreodata pe primul. Hotarirea mi-a ramasa nestramutata pina cind am dat peste Divinefire - Hero, un proiect la care a colaborat vocalul si liderul Narnia, Christian Rivel. M-am gindit ca daca Christian s-a bagat intr-o asemenea chestie destul de interesanta cum a fost albumul Hero, poate nici Narnia nu mai suna atit de hm… neimpresionant ca pe timpuri. Si m-am gindit bine.

Nu stiu cum sunt cele trei albume dintre primul si ultimul, cele pe care le-am ascultat eu si nici nu cred ca o sa caut sa ma edific vreodata, o fi Enter the Gate interesant, dar nici chiar atit de interesant. Amintirea lui Awakening imi este inca destul de vie incit sa ma impiedice sa risc sa dau peste inca unul la fel ca el. Tocmai de aceea ma mir destul de mult, cit de inchegat si serios este acest recent disc al lui Rivel si Grimmark. Si placut auzului. Piese egale ca nivel, dar compuse cu stiinta si inspiratie. Un hard rock optzecist, riffat cu moderatie dar hotarit, cu niste clape prietenoase venite din rockul FM. Si, ce e cel mai important cind te apuci de asa ceva, melodii puternic fredonabile, aranjate mestesugit incit ajung repede acolo unde trebuie si impresioneaza urechile tuturor. Rtimuri variate intre reprize rapide (People of the Bloodred Cross) si balade  numai bune de dat pe radio (Take Me Home). Chitara lui Grimmark este incredibil de libera de influentele malmsteeniene care o faceau rizibila pe primul album. Ok, tipul era un virtuoz inca de pe atunci, dar acum chiar stie si ce sa faca cu tehnica pe care o stapineste. Trebuie sa-l remarc si pe Christian, care are o interpretare vocala ireprosabila, variata si personalizata cu influente din muzica de opera.

Suna bine. In limitele genului, fara mari inovatii, dar agreabil. Baietii astia si-au gasit un locsor bun intr-o zona destul de aglomerata a rockului si stau bine. Au mai aruncat un leu pe coperta (la fel cum arunca Children of Bodom hanoracu si coasa) si au pornit iar sa explice lumii cu insistenta cit de mult il iubesc ei pe mintuitoru nostru, Isus Hristos (la fel cum o gramada de trupe declara cit de mult nu il iubesc). Daca nu va deranjeaza aceste aspecte si va puteti bucura doar de muzica, veti petrece momente placute in compania lor.

Klawz Nota: 8