SEVERE TORTURE - Fall of the Despised

Nu ma indoiesc ca am putea gasi clisee mai obosite decit sa cinti death metal ca in anii 90 si sa-ti zica Severe Torture , dar am avea de cautat destul de mult. Si de ce sa ne deranjam cind olandezii nostri severi pluseaza cu niste titluri de piese menite sa ne faca sa uitam de stressul cotidian cum ar fi Consuming the Dying sau Impulsive Mutilation ? Va marturisesc ca piesa Dead from the Waist up m-a pus pe ginduri si am inceput sa ratacesc in speculatii: daca de la talie in sus e mort si de la talie in jos e viu, in ce stare clinica se afla talia insasi? Interesanta dezbatere, nu? Daca nu v-ati dat seama pina acum, e vorba de gore-death metal cu nuante anti-crestine si daca asta va duce cu gindul la Cannibal Corpse, Deicide, Suffocation, Six Feet Under si colegii lor de generatie, este foarte potrivit sa urmati acel gind. Cred ca as putea sa numar pe degete albumele de death metal de scoala americana pe care le-am ascultat cap coada si cu toate astea, Fall of the Despised nu mi-a produs nici o surpriza.

Avem doua categorii de piese: rapide si balansate. Piesele rapide nu se intind dincolo de patru minute si mi-au creat senzatia de fuga neobosita in zig zag cu sarituri din loc in loc. Totul este tipic death metal, de la riffurile traforate taioase, prin pedala dubla foarte rapida si break-urile deja previzibile, pina la grunting-ul cavernos sacadat si, desigur, ininteligibil. Bravul Dennis o mai da din cind in cind in screaming, dar asta nu-l face cu mult mai interesant. Piesele balansate nu se lasa pina nu sar de patru minute si principala lor grija e sa ne intre bine in cap riff-ul principal, repetindu-l cu multa rabdare la inceput si la mijloc si verificind, la final, daca am inteles. In ciuda acestor insistente, singurul riff care mi-a atras atentia este cel care incepe la minutul 3.19 al piesei End of Christ si de care se trage cu oarecare iscusinta vreo doua minute. Stiu exact cind incepe, pentru ca mi-am notat, asta fiind cel mai interesant eveniment care s-a petrecut in timpul auditiei. Al doilea eveniment interesant, cu care, de altfel, se incheie si lista, sunt solourile, neasteptat de cursive si melodice, binevenite si mult asteptate momente de tras aer in piept pentru inca o scufundare in monotonia torturanta acestui album.

Faptul ca nu debordeaza de originalitate, Severe Torture nu-l compenseaza cu nimic. Albumul se aude curat dar comun, fara greutate sau ferocitate deosebita, interpretarea e corecta dar baietii nu dau impresia ca se omoara cu firea. Nu imi creeaza deloc impresia ca, peste ani si ani, cind vor sta, piliti si usor melancolici, in canapea, cu picioarele intinse pe masuta din living, vor zice: „Mai stii, man, cind am tras noi Fall of the Despised ? Frate, ce album tare a fost ala! Vai de mine ce periculos a fost!” Asa ca ce sa va zic la final, daca vi se pare ca nu se mai cinta death metal ca pe timpuri, Fall of the Despised s-ar putea sa va surprinda in mod placut. Daca nu vi se pare, nu va grabiti, poate gasiti totusi ceva mai bun .

Klawz Nota: 7