THERION - Gothic Kabbalah

Am avut 'ocazia' sa ascult albumul dupa ce fusese bine desfiintat pe forumul Metalfan, asa ca n-aveam pretentii, mai degraba ma asteptam sa fiu dezamagit. Ei bine, n-am fost dezamagait deloc. Dar nici incantat peste masura.
Cum cei care au ascultat deja acest Gothic Kabbalah stiu, sunetul de ansamblu este unui ceva mai simfonic si mai putin metal. Ritmat dar fara riffuri grele, orientat mai ales spre orchestratii ample, aranjamente bazate mai ales pe clape si instrumente clasice si multe multe armonii vocale.

Acestea fiind zise, e cat se poate de Therion, dar un altfel de Therion. Faptul ca si Christopher anuntase cu ceva timp inainte ca renunta la voce si ca trupa nu va mai canta nici in concert piesele vechi, cu growl, trebuia sa fie un semnal pe care multi nu l-au luat in seama. Gothic Kabbalah semnaleaza poate noua orientare Therion: power cu un pic de prog si mult rock clasic, tot mai multa opera in vocilor principale, nu doar in refrene, mai putina preocupare pentru balans si mai multa inclinatie spre atmosfera si pentru folclor nordic.

Albumul pare serios muncit la voci, unde se dueleaza de la o piesa la alta Mats Levén, Snowy Shaw, Katarina Lilja si Hannah Holgersson, precum si bateristul Petter Karlsson, fiecare avand atat pasaje de voce principala cat si coruri si dublaje. Dintre ei, probabil noua achizitie Snowy Shaw putea sa lipseasca din peisaj, mie unul, acolo unde cred ca l-am recunoscut, parandu-mi-se probabil cel mai lipsit de expresie dintre vocalisti.

Unitar si inchegat, Gothic Kabbalah nu are piese care sa iasa in evidenta, nu propune hit-uri ci pastreaza 'poza' de produs oarecum conceptual, in stilul lui Christopher. Propune in schimb multe aranjamente orchestrale deosebite, cateva formule progresive extrem de reusite sau pasaje atmosferice intense. Din nefericire, are si tendinta sa plictiseasca, cele aproximativ 70 de minute de muzica nefiind atat de intense cum ai fi probabil necesar. Mai ales prin piesele de pe al doilea disc ideile deja incep sa se repete iar unele linii melodice mi s-au parut de-a dreptul nereusite (de exemplu, pe Chain Of Minerva). Finalul, cu piesa de 12 minute Alduruna Rediviva drege senzatia, dar probabil ca si piesa asta putea fi ceva mai condensata.

Pe ansamblu, un album care propune intr-un fel, un nou Therion, intr-o directie relativ noua, interesanta si cu potential. Dar cu destule neajunsuri, care probabil ca vin inca din faza de conceptie, prea multa poveste inghesuita intr-o muzica suficienta poate pentru un material pe jumatate mai scurt. Nu-i cazul sa fac pronosticuri in legatura cu numarul fanilor pierduti de Therion dupa cest album. Orice schimbare stilistica, fie ea si mica, aduce cu sine portia ei de dezamagiri. Eu unul apreciez incercarea, dar nu in totalitate si rezultatul. 

Cynyc Nota: 8