GRAND MAGUS - Hammer of the North

In 2009, suedezii de la Grand Magus m-au impresionat deosebit de mult la Hellfest. Mi s-a parut ca era vorba de un doom epic de foarte bun gust, bine structurat, sunet beton, executie excelenta… si toate cele. In 2010, noul album Grand Magus nu m-a impresionat la fel de mult.

Ceea ce am crezut ca va fi o sonoritate epica de doom metal modern s-a dovedit a fi un heavy metal destul de palid si fad. Sunetul, intr-adevar, este beton, chitarile suna foarte greoi. Ar fi fost perfect daca ar fi mers pe calea epic doom metal-ului spre care pareau sa se indrepte, insa acest album nu este nicidecum unul care sa schimbe sunetul heavy metal-ului pentru anii care vor urma (deja vorbim de anii ’10). Solo-urile foarte sarace si rar prezente, tobele mentinand un ritm cand lent, cand moderat, tobarul neexceland in abilitatea executiei ci pur si simplu tinand ritmul... Ma rog, nimic de reprosat acolo. Bas-ul nu lasa de dorit, dar nici nu te lasa masca. De ce nu te lasa masca? Pentru ca intreg albumul nu te lasa nici masca, nici costum, nici nimic. Este un album mediocru, dupa parerea mea. Imi aminteste de primul album Hellfueled de prin 2006, insa, in loc de vocea de Ozzy Osbourne, pe Hammer of the North avem parte de o voce mai barbara, mai de viking. Nu zic ca-i rea, dar pur si simplu nu simt ca acest album improasca pete de originalitate in scena metalica prezenta. Va fi trecut cu vederea in curand, cu multa usurinta probabil.

O mica recapitulare: sunetul – foarte bun; executia – buna presupun, dar nimic solicitant; structura cantecelor – *meh* (asta reprezentand o onomatopee prin care imi manifest nemultumirea)…; adus ceva nou pe tava heavy metal – *meh*…; albumul in total si nota corespunzatoare – *meh*… . Poate cu ocazia albumului urmator o sa scriu o onomatopee mai joviala. Macar daca prestatiile live sunt mai puternice si convingatoare decat Hammer of the North, asta ar fi un avantaj pentru trio-ul englez.

Matei T. Nota: 7