CHUCK DUKOWSKI SEXTET - Haunted

Chuck Dukowski Sextet este o afacere de familie, daca pot sa-i spun asa. Pentru cine nu stie cine-i Chuck Dukowski si ce a facut el pana acum, am sa fac o scurta introducere: membru fondator al legendarului grup hardcore punk Black Flag, iar apoi manager al acestuia. De ce este  Chuck Dukowski Sextet o afacere de familie? Ei bine, la voce este sotia lui Chuck, Lora Norton, iar la chitara este Milo Gonzalez, fiul acestuia. Un fel de Familie Manson pozitiva sau un fel de Kelly Family negativa, depinde ce varianta preferati, asta daca va vine in minte un astfel de gand.

Grupul mai are doua discuri la activ Eat My Life (2006) - material inregistrat in studioul lui Flea de la Red Hot Chili Peppers, si Reverse the Polarity, lansat un an mai tarziu. Destul cu introducerea, zic sa ne intreptam atentia asupra materialului de fata.

Intitulat Haunted, discul nu este asa cum multi s-ar astepta - un material hardcore punk sau punk rock - ci face trimiteri serioase la o zona ce penduleaza intre space rock-ul anilor '70 si un psychedelic rock à la Jefferson Airplane. Multe faze Hawkwind, ceva MC5, un strop de The Stooges si foarte mult avantgardism.
Prima piesa de pe disc este chiar piesa titlu: Haunted. Linistita la inceput, psychedelica si  experimentala, si energica spre sfarsit. O compozitie ce creste incet dar sigur.
Cea de-a doua este Alchemists of Poison. Pe langa toate influentele ce le avem mai sus, aici primim si o doza instrumentala de technical death metal. Pe alocuri, jur ca m-as fi asteptat sa apara in orice moment regretatul Chuck Schuldiner sa zica vreo doua - trei vorbe, dar Lora Norton ne aminteste ca nu-i vorba de Death si nu-i nici loc de death metal.
Pe cea de a treia piesa de pe disc Nothing Left, suntem purtati pe taramuri distorsionate si psychedelice. Din nou un mare plus pentru Lora si pentru emotia ce reuseste sa o transpuna prin interventiile ei vocale.
Pe All is One plutim un pic mai mult pe taramul space si acid rock-ului. Daca as fi ascultat piesa asta si nu as fi stiut anul in care a fost lansata, as fi bagat mana in foc ca-i vreo nestemata a anilor '70.
La fel si Sweet Chariot si Slow Bullet, piesele cu numarul 6, respectiv 7.
Cry My Love are un joc de chitara proto-heavy metal. Frumos, melodic si greoi. Bataie simpla de tobe, cat sa tina ritmul vocii Lorei si chitarei lui Milo.
Si am ajuns si la piesa cu numarul 9 intitulata A Thing. Dupa cum ii spune si titlul, e o chestie, dar nu orice chestie, e o treaba psychedelica frumoasa si bine ancorata in space rock, de aproape 9 minute.

Inchei prin a spune ca daca sunteti fani ai muzicii anilor '70 si va plac temele sumbre, veti aprecia discul de fata. Insa, daca cautati bibileli, tehnica desavarsita, originalitate si sunet cristal, muzica propusa de Chuck Dukowski si compania, nu va fi tocmai pe gustul vostru.

H. Nota: 7