VENTURIA - Hybrid

Numita acum cativa ani o senzatie a metalului francez, fie el doar progresiv sau in totalitate, Venturia imi sunase bine fara insa sa imi ofere nimic senzational. La doi ani de la anteriorul produs, trupa franceza revine cu Hybrid, un album ce continua aceeasi idee muzicala. Adica rock progresiv, cu ceva metal in riff-uri si cu destul pop-rock in refrene. Mai exact o combinatie placuta de metal, rock progresiv, muzica clasica si simfonica precum si pop si ceva electro, cu o productie curata, atenta si care nu pare partinitoare nici unul dintre genuri.

Se vede de aceasta data lipsa unui pianist de meserie, chiar daca Charly Sahona, chitaristul si liderul trupei, se pricepe bine si la acest instrument. Din armoniile si solourile de pe The New Kingdom, n-a mai ramas mare lucru, insa aranjamentele de clape raman destul de bune, mai ales pe Whythis Women's Life, o piesa bazata pe sintetizatoare si pian. Riff-urile si tonul chitarii aduc mult cu Symphony X iar sectia ritmica lucreaza bine, balansat cand trebuie si sincopat sau cu "floricele" bine alese daca piesa o cere. Cele doua voci conlucreaza si ele bine, cea feminina parandu-mi-se mai avantajata pe refrene, in timp ce Marc Ferreira se produce din plin pe stofele mai dure.

Compozitiile nu-s toate fantastice, dar totusi rezista bine, insa cea mai buna parte a acestui album si se pare orchestratia. De fapt cred ca asta e "meseria" lui Sahona, asta e domeniul in care exceleaza, in a gasi combinatii de armonii protrivite, dueluri de voci, backing-uri si asa mai departe. Imi e greu sa spun daca avem de a face cu o evolutie sau o involutie in activitatea Venturia, cel mai probabil albumul e pe la acelasi nivel cu cel precedent. Destul de complex dar fara sa exagereze, la fel de melodic dar fara sa fie extrem de fredonabil, matur si elegant.

(+): orchestratie, combinatie de stiluri
(-): unele linii melodice, tenta prea "pop"

Cynyc Nota: 8.5