KATAKLYSM - In the Arms of Devastation

     N-o fi dat Canada prea multe trupe de metal, dar atunci cand cineva a scos capul la suprafata, a avut cu siguranta ceva de spus. Cand vine vorba despre metalul greu, fara sa am pretentia ca am dat toate exemplele edificatoare, imi vin instant in minte Gorguts si Kataklysm. Daca primii au avut ceva probleme cu sinuciderea unui membru si apoi au cam iesit din circuit, iata-i pe Kataklysm la loc de cinste, continuandu-si campania de cucerire a lumii si avand ca unic argument muzica.    

Avantajati deopotriva de un line-up stabil precum si de contractul cu una dintre casele mari de discuri europene, cei patru cataclismici demonstreaza cu fiecare nou album o tot mai mare inteligenta componistica si, alaturi de asta, o tot mai buna adaptabilitate la cerintele piesei. Am folosit sintagma “inteligenta componistica” pentru a sublinia ca atragerea unui nou segment de public s-a facut si se face fara o alunecare in facil si pastrand nealterat brand-ul trupei.    

Albumul din 2006, in ciuda titlului periculos, nu e nici pe departe unul devastator, muzica trupei fiind acum construita acum pe un schelet ceva mai melodios, avand un atu in greutatea riffurilor thrashiste si a balansului creat impecabil de duo-ul Barbe/Duhamel. Momentele de viteza nu lipsesc, dar au devenit ceva mai rare decat de obicei si au fost pastrate in schema probabil pentru a nu da ocazia fanilor devotati sa se supere pentru ca trupa a devenit, doamne fereste, comerciala sau pentru ca se invarte undeva la marginea curentului death metal, parand oricand gata sa il paraseasca. Singurul element care nu ne iarta pe tot parcursul auditiei este vocea cruda a lui Maurizio Iacono, un fel de growl prestat cu clasa si destul de elegant, fiind tot timpul in consonanta cu muzica si pastrandu-se la un nivel aproape perfect inteligibil.    Din punct de vedere tehnic trupa a crescut enorm (luati in considerare faptul ca nu a stat niciodata rau la capitolul asta, problemele fiind mai ales la nivelul exprimarii), si-a creat propria patratica in cadrul curentului death metal si este solicitata tot mai des sa dea concerte pe batranul continent. Putem deci afirma cu toata taria, chiar cu riscul de a pica in capcana limbajului de esenta lemnoasa usoara, ca viitorul le apartine.    

P.S. Un punct in plus pentru ideea frumoasa de a isi lasa fanii cu talent sa le macheteze coperta.

Sake Nota: 9