SATAN - Life Sentence

Cine se mai aventura cu un Court in the Act sau Suspended Sentence de la Satan, ori era un nostalgic, ori nu prea îi păsa de ceea ce se întâmplă astăzi cu metal-ul, ori cine ştie, se pot găsi diverse ipoteze. Însă era totuşi greu de crezut că cineva spera să se răsfețe cu un material nou al britanicilor, nu numai cu unul la fel de bun ca cele din anii ’80, ci cu unul incredibil de bun. Încă de prin 2011 a început să umble vorba despre o reîntoarcere a “Dracului.” Vorba umbla din ce în ce mai oficial, anunțându-se la începutul anului curent un nou album, Life Sentence.  
Deşi pare o situație contrarie, membrii Satan nu au stat degeaba în tot timpul acesta întins pe vreo două decenii. Sub numele Satan au avut loc câteva show-uri la festivaluri mari şi nu numai, după anul 2000, iar acest nume a avut parte de două transformări la sfârşitul anilor ’80, devenind Blind Furry şi apoi Pariah, la cel din urmă revenindu-se pentru alt timp scurt aproape zece ani mai târziu.
Solistul Brian Ross de pe Court in the Act revenise încă de prin 2000 în locul lui Michael Jackson (sigur că nu acel Michael Jackson) aşa că vocea de pe Life Sentence e asigurată de cineva extrem de potrivit, care aduce un detaliu de atmosferă sinistră peste noul material, inclus de asemenea în principiile de new wave of British heavy metal. Această atmosferă defineşte albumul ca pe ceva particular al heavy metal-ului. Satan şi-au păstrat stilul general, iar Life Sentence este un album al chitariştilor. Există aici nişte solo-uri ce nu pot fi uşor uitate. Activitățile chitaristul Ramsey şi ale basistului Graeme English în trupa de folk Skyclad - care cântă despre probleme - au reprezentat un exercițiu foarte util pentru conceperea noului album Satan. Jocul complex la chitară al lui Ramsey a făcut ceea ce este mai bun pentru acest nou album, totul devenind complet cu ajutorul unor riff-uri compuse într-o manieră destul de 70’istă.
Life Sentence este unul dintre cele mai sigure ţipete ale heavy metal-ului în aceste timpuri. Este melodic, este şi negru şi colorat. Producția este bineînțeles ceva mai modernă față de cum eram obişuiți cu vechiul Satan, dar acest fapt nu face decât să evidențieze toată lucrarea britanicilor. Elementele de thrash sunt foarte precise, iar sunetul de ansamblu are o greutate ceva mai dificil de definit.
Nici versurile nu trebuie ignorate pentru că par nişte manifeste raționale în contextul actual şi alături de temele muzicale folosite, reuşesc să transforme omul în găină prin schimbarea texturii pielii.

Gina S. Nota: 8