MOONSPELL - Memorial

De cele mai multe ori, atunci cand o trupa anunta ca urmatorul album va fi o adevarata intoarcere catre radacini, aceste afirmatii raman intr-un final la stadiu declarativ, fiind de fapt subjugate zeului Marketing. In cazul Moonspell, desele afirmatii ale lui Fernando Ribeiro cum ca Moonspell pregateste o adevarata revenire in forta, tributara demonilor intunecati care i-au inspirat la inceputul carierei lor, putini ar fi putut paria ca Memorial va fi chiar mai mult decat atat.

Moonspell-ul anului de gratie 2006 seamana izbitor de mult cu tanara trupa care, in 1993, prefigura prin Under the Moonspell, capodoperele sale ulterioare, Wolfheart si Irreligious. Nu e nevoie decat sa treci de primul minut si jumatate (cat dureaza intro-ul mai degraba inutil In Memoriam) pentru a realiza ca in cazul Moonspell sintagma “back to the roots” nu a reprezentat o vorba in vant. Forta, pasiunea si agresivitatea, sunt punctele de referinta ale acestui efort muzical. Albumul este bazat pe riff-uri de chitara, intrerupte uneori de solo-uri inspirate, dar si de pasaje epice care reafirma doza de senzualitate si poezie prezenta in orice creatie Moonspell. Clapele, desi aflate pe un palier secund in comparatie cu chitarile, sunt prezente pe toate compozitiile si se disting permanent cu usurinta, datorita productiei excelente. Cat despre vocea lui Ribeiro, ea nu se dezice de spiritul morbid al discului, fiind probabil cea mai ”rea” abordare a sa de la Wolfheart incoace

Cred ca Memorial trebuie privit ca atare, prin prisma a ceea ce se vrea de fapt a fi: ideile din perioada Under the Moonspell, filtrate de maturitatea compozitionala atinsa de portughezi si de posibilitatile tehnice de productie ale anului 2006. Reprezinta Memorial astfel reciclarea vechilor idei? Este mai putin important, ceea ce conteaza este ca Moonspell suna mai activ si mai dinamic ca niciodata. Spre deosebire insa de trupele nordice la care agresivitatea este inconjurata de o atmosfera inghetata, in cazul Moonspell aceasta glacialitate este inlocuita cu o caldura si o senzualitate caracteristica doar sangelui fierbinte al portughezilor.

Memorial este deja un album controversat, repudiat de fanii dobanditi prin experimentalele Sin/Pecado si The Butterfly Effect, dar indragit de cei care tanjeau dupa rautatea intunecata a lui Wolfheart. Ar mai putea fi definit de altfel ca o fuziune a tuturor elementelor care au caracterizat diferitele epoci Moonspell, de la prima lor realizare discografica si pana in prezent.

Dragos P. Nota: 8.5