DALRIADA - Nyárutó

Am făcut prin 2011 un interviu cu Ficzek András, vocalistul și chitaristul Dalriada, cu puține luni după ce formația semnase un contract cu AFM Records. Dl. Ficzek era fericit și avea de ce. În 2009 apăruse Arany-album, marele proiect muzical-literar al trupei, un disc bazat pe textele poetului Arany János. Tot atunci începuse formația să colaboreze cu ansamblul folcloric Fajkusz banda, ceea cea a ridicat evident muzica ei la un nou nivel. În 2011 trupa era pe val, părea să fie în pragul unui breakthrough internațional.

„Sper că vom fi aici și când valul [folk-metal] va fi trecut”, spunea András în interviul amintit și speranța lui s-a împlinit. Dalriada e încă aici. Atâta doar că lucrurile s-au mai liniștit în jurul trupei, au intrat într-un fel de rutină. Marele breakthrough internațional nu s-a mai produs, AFM-ul nu s-a ocupat până la urmă decât de un singur LP al grupului (Ígéret, 2011), după care discurile Dalriada au început să apară din nou pe solul patriei. Cam unul la doi ani (dacă e să luăm în considerare și compilațiile.) Odată cu trecerea timpului surprizele muzicale oferite de Dalriada s-au împuținat și ele. Formația s-a menținut în ultima vreme în interiorul granițelor pe care și le-a fixat în urmă cu vreo zece ani, s-a mulțumit cu explorarea aceluiași peisaj muzical, ca să spun așa, chiar dacă l-a îmbogățit din când în când cu câte o nouă nuanță (câteva discrete elemente black, ceva chestii doom-sludge etc.)

Fiind al zecelea, Nyárutó este un soi de album aniversar și oferă în această calitate o așa-zisă întoarcere la rădăcini. Este deci un LP folk-power-metal fără nici un fel de deviații stilistice, un LP power-folk-metal aproape perfect. Nimic surprinzător în asta. De fapt, dacă ar exista ceva surprinzător în Nyárutó, atunci ar fi un album perfect. Oricum, discul are atâtea piese bune, încât fiecare recenzie alege alta pe post de cea mai bună. După mine acest titlu îi revine celei de-a cincea, intitulată Búsirató (are și clip), dar am citit același lucru și despre Megöltek egy legényt (interesantă într-adevăr prin rolul pe care-l joacă Hammond-ul acolo), Hollórege, Thury György balladája (1. rész) sau Áldja meg az Isten. Apropo recenzii. A devenit oarecum inutil să mai vorbești despre influențele trupei. Nu din motivul că Dalriada ar fi nemaiauzit de originală, ci din acela că în cazul ei heavy metalul se mulează atât de perfect pe ritmurile muzicii populare maghiare încât rezultatul nu are nimic de-a face cu Korpiklaani, Finntroll sau Amorphis.

În concluzie, albumul aniversar confirmă statutul Dalriada de cea mai importantă formație a folk-metalului maghiar. Pe de altă parte, dacă nu considerăm Forrás (2016) – care conținea în principal piese vechi reînregistrate în variantă acustică – un LP „normal”, Nyárutó nu este chiar așa de aniversar.

Gabriel Szünder Nota: 9