
NAGLFAR - Pariah
![]() |
FORMAT: CD DATA APARITIEI: 20.06.2005 CASA DE DISCURI: Century Media 8.5
NOTA METALFAN: 8.3
NOTEAZA ALBUM: 5 voturi
Top 2005: #162 |
Naglfar ![]() Componenta: Kristoffer Olivius - voce, bas Andreas Nilsson - chitara Marcus Norman - chitara Mattias Grahn - baterie |
TRACKLIST: 01. Proclamation02. A Swarm of Plagues03. Spoken Words of Venom04. The Murder Manifesto05. Revelations Carved in Flesh06. None Shall Be Spared07. And the World Shall Be Your Grave08. The Perpetual Horrors09. Carnal Scorn |
Denumindu-si trupa Naglfar, dupa vasul care va cara gigantii la moarte in ultima batalie a lumii (Ragnarok), suedezii din indepartatul Ume? au oferit constant in ultimii 10 ani de existenta a trupei albume interesante. Razboiul cu fortele binelui a fost declansat de prima lor realizare discografica, Vittra , album in urma caruia trupa a fost etichetata drept cel mai bun concurent pentru conationalii Dissection. Am apreciat mereu incercarile trupelor de black metal de a se distanta de zgomotul si violenta fara sens, a produselor "true". Pariah este genul de album care creeaza o punte intre metalul agresiv practicat de Naglfar pe albumele precedente si noi zone muzicale, unde se intalnesc multe elemente inedite. Forma in care sunt imbracate muzical cele noua compozitii incapsuleaza toate coordonatele unui album extrem, si este nevoie de o ascultare mai atenta a discului pentru a descoperi ca exista subtilitate dincolo de agresivitatea aparenta. Desigur, daca te situezi pe pozitii elitiste si audiezi albumul cu oaresce prejudecati, poti considera ca Pariah "este mult zgomot pentru nimic", asa cum afirma mult preacriticul coleg de redactie Sake. Incepand cu A Swarm of Plagues (Proclamation functioneaza ca un intro), piesele urmeaza in general aceeasi directie, dar exista dese schimbari de tempo si foarte mult balans pentru un album black metal. Chitaristii Nilsoon si Norman creeaza o multitudine de riif-uri complexe, pigmentate cu solo-uri melodioase, bateristul Grahn parca este posedat, sustinand puternic sectia ritmica cu explozii de pedala dubla. Vocea nu se departeaza foarte mult de modelul clasic de agresivitate, folosit de majoritatea trupelor de black metal, dar ea se potriveste de minune in contextul albumului. Mi-a placut in mod deosebit modalitatea suedezilor de a imbina coerent partile extreme cu secventele melodioase, de fapt este mai degraba o suprapunere a celor doua elemente, in aparenta incompatibile. Realizarea tehnica apartine in mare masura si productiei, care trebuie spus, este fara gres, fiecare instrument fiind foarte "vizibil". Naglfar demonstreaza prin Pariah ca au avut stiinta de a-si rafina stilul, si de a crea un album care inglobeaza noi elemente, fara a se indeparta radical de radacinile lor muzicale.
Dragos P.
![]() |





Comenteaza la: Pariah