SOULFLY - Prophecy

Tocmai am pus in platanul cd-playerului ultimul produs Soulfly - Prophecy. Nu am nici un fel de asteptari de la trupa asta dar sunt curios de modul in care Max Cavalera pune problema in 2004. Albumul debuteaza furibund cu piesa de titlu, despre care se poate jura ca este desprinsa din perioada Roots. Riffurile sunt devastatoare si ritmurile tribale elegant inserate in filonul metal te smulg din apatie. Urmeaza The Living Sacrifice care ar fi avut in mod clar loc pe Chaos A.D., energica, agresiva si plina de forta, dar nu lipsita de feeling. Execution Style este o melodie eleganta, scrisa in cel mai pur stil thrash metal si care ma face sa imi amintesc cu regret de perioada in care Sepultura scotea albume valabile. Defeat U este destul de putin tribala, este un melanj perfect de forta si melodie iar Mars este prima bucata care ma baga in ceata. Debuteaza punk/hardcore, e plina de percutii tribale dar pe parcurs si spre final isi fac loc chitari flamenco, un bass dement(ial), cateva tuse fine reggae si chiar pasaje atmosferice/psihedelice. Nu imi revin bine pe I Believe (care e o piesa cu o scriitura tipic Roots) ca ma loveste in moalele capului Moses care incepe reggae in cel mai pur sens al cuvantului apoi se dezvolta epic, alternand perfect pasajele feroce cu cele melodice si groovy.

Dupa o piesa mai normala (Born Again Antichrist), unde tot felul de instrumente traditionale pigmenteaza interesant o tesatura thrashista, izbucneste Porrada. Am jurat ca e invitat Al Di Meola, dar pasajele flamenco nu sunt decat la introducere pentru ca apoi piesa devine aproape hardcorista, revendicandu-se la perioada Arise. In the Meantime e o alta piesa ciudata, in sensul ca este murdara, doomy, stoner, grea, apasatoare si plina de chitari fuzate pentru ca apoi sa debordeze de faze psihedelice si de o pleiada de instrumente traditionale sarbesti.

Pe final avem Soulfly IV care e melodica si atmosferica, destul de non-metal si Wings care mi-a pus capac. Incepe cu o voce de negresa, e aproape rhythm'n'blues si se termina apocaliptic cu o fanfara a la Goran Bregovic. Asemanarea cu folclorul balcanic nu e intamplatoare, pe album fiind invitat un muzician sarb care face ravagii.

Inchei aceasta cronica mentionand ca Prophecy este cel mai brutal si cel mai direct album Soulfly, un opus cu o traiectorie foarte precisa si plin de spiritualitate, putand fi cu usurinta clasificat drept religios. In anul 2004 Max Cavalera are o sclipire de geniu si reuseste sa elaboreze o bijuterie care transcede tiparele metalului traditional, un produs de fuziune care merita cu prisosinta calificativul maxim.

Sake Nota: 10