GYPSYHAWK - Revelry & Resilience

Trebuie sa recunosc ca pana sa ajunga in curtea casei de discuri Metal Blade Records numele Gypsyhawk imi era complet necunoscut, dar pentru toate exista un inceput. Ce mi-a atras atentia la Gypsyhawk? In primul rand numele. Hawk m-a dus cu gandul la grupul britanic Hawkwind, iar gypsy la rromi sau tigani. Pe langa asta mi-a atras atentia si imaginea a la anii '80 a trupei. Dar intr-un final toate astea nu conteaza sau nu conteaza atat de mult. Ceea ce conteaza si ceea ce ar trebuii sa conteze intodeauna este muzica. Doar nu-i nici prezentare de moda si nici un fel de cine are cea mai trv uber kvlt metal imagine. Nu.

Dar ce propun Gypsyhawk din punct de vedere muzical? Ce vor ei sa demonstreze si unde vor sa ajunga? Din punct de vedere muzical propun un heavy metal traditional de toata frumusetea ce face trimiteri rand pe rand la UFO, un strop de Iron Maiden si nu in ultimul rand la Thin Lizzy... mult Thin Lizzy. Bine, Eric Harris nu-i raposatul Phil Lynott, dar aduce destul de bine pe alocuri. Nu stiu daca incearca sa-l copieze pe Phil sau totul se intampla in subconstientul lui, dar o face destul de bine. Cu mai multa forta in multe dintre momente, parca ar vrea sa bage o voce muscata in registru thrash metal si totusi Phil Lynott-ul din el este mai puternic si castiga de fiecare data. Pe primul disc, Patience and Perseverance (2010), mai mult, acum mai putin, dar per total destul de frumos pentru amatorii de metal optzecist, sincer si direct, destul de bun ca executie. Totusi cumva condamnati inca sa ramana in lumina celor de la Thin Lizzy. Pentru metalistii din noua generatie, pot fi o gura de aer proaspat pentru ca au posibilitatea de a vedea in 2012 trupe care, chiar cu un sunet aparent putin prafuit, le vor deschide ochii si apetitul pentru alte gasti de gen si pentru alte albume, mult mai valoroase, ale genului.

Imi place ca Gypsyhawk aluneca destul de bine si pe felia hard rock, dar fara a parasi prea mult heavy metal-ul traditional. O combinatie destul de frumoasa ce parca a lipsit mult prea mult din lumina reflectoarelor. Probabil ca multi vor spune: "Nu am mai ascultat treaba asta pana acum? De ce iar?", dar oare cine a mai inventat ceva cu adevarat notabil in materie de metal in sa zicem ultimii 10 ani fara a recicla intr-un mod sau altul tot felul de ideei din anii '80? Starurile discului? Fara indoiala Hedgeking si Night Songs from the Desert.

H. Nota: 7.5