E greu sa scrii o cronica pentru o trupa asa de mare. E greu fiindca daca te apuci sa treci prin istoria lor, faci un website intreg, iar daca te rezumi la a face doar o cronica de concert ti se pare ca e prea putin. Hai totusi sa incerc sa zic vreo doua vorbe despre ce si si cum "presteaza" Judas Priest pe acest DVD.
Intai trebuie spus ca m-am bucurat teribil in 2003 sa aud ca Halford s-a intors in grupul care l-a consacrat. De obicei nu prea cred in reuniuni de exceptie dupa 'spe ani, insa in cazul trupelor mari (Black Sabbath, Iron Maiden) regula nu prea se aplica. Si asta deoarece niste "monstri" ca astia stiu intotdeauna sa lase la o parte neintelegerile dintre ei atunci cand vad in fata un contract cu multe zerouri. Curios sa vad daca regula functioneaza si in cazul Priest, pun DVD-ul, dau play si... ... remarc mai intai faptul ca in afara logo-ului exista un meniu destul de simplu, care sa te duca imediat acolo unde vrei. Fara prea multe efecte, sau rasuciri, cu un fragment din A Touch Of Evil pe fundal. Incepe show-ul. Publicul urla in delir. Astia sa fie japonezii cei cuminti care stateau pe scaune la Dream Theater in aceeasi sala? Da, poate, dar e altfel de show. Un ochi imens se profileaza pe fundal, in spatele lui Scott Travis. Se termina intro-ul. Luminile incep sa se miste, apar chitaristii. Din fata ochiului se ridica o trapa. Rob Halford apare in celebra haina cu ghinturi. Electric Eye loveste publicul cu forta unui ciocan. Rob pare la fel de hotarat ca intodeauna sa "rupa tot". Urmeaza Metal Gods unde se simte ca sunetistul i-a pus un pic de volum in plus si o tona de efect vocalistului pentru spatialitate. Urmeaza discursul de introducere apoi Riding On The Wind si The Ripper. Peste Judas Priest anii par sa fi trecut fara urme. Cum naiba rezista astia de 30 de ani pe scena ma intreb? Show-ul e fara greseala, camerele filmeaza din toate partile, chitarile suna taios, bateria rupe tot. Cum e posibil? In plus, pentru a da impresia de "live 100 %" imaginea este de multe ori impartita in doua sau chiar trei bucati, surprinzand simultan fiecare din membrii grupului. Dar unde sunt piesele noi de pe Angel Of Retribution? Mai am de asteptat. Rob dispare si apare pe scena cu o alta pelerina de catifea de data asta. A Touch Of Evil cantata cu publicul e superba. Suna mai "greu" decat pe album. Gata cu asteptarea, trecem la piesele noi: Judas Rising si Revolution la care publicul reactioneaza destul de bine. Odata cu piesele noi s-a schimbat si decorul: Rob Halford canta in fata ingerului metalic de pe coperta celui mai nou album. Senzatia de teatru nu dispare nici la piesele urmatoare : Rob se uita non-stop in jos si deloc la public, concentrat fiind sa nu greseasca timing-ul show-ului. La Hot Rockin celebra miscare de balans a chitaristilor imi aduce aminte de vremurile de glorie ale heavy-metal-ului, anii 80. Anii '80 am spus? Era inevitabil ca la acest moment in concert Priest sa nu cante Breaking The Law. Partitura vocala la refren e sustinuta de miile de spectatori. Cu siguranta cantecul e unul din cele mai "catchy" un adevarat refren metalic, singurul defect fiind durata sub 3 minute. I'm A Rocker face trecerea spre un moment-surpriza: balada Diamonds And Rust e cantata unplugged, interpretarea facandu-ma sa ma intreb cum ar suna un intreg concert Priest in stilul asta. Superb, dar nu cred ca se va intampla prea curand. Worth Fighting For face incalzirea pentru Deal With The Devil care te trezeste la realitate. Suna bine piesele noi. Mai bine decat pe disc. Parca sunt mai dinamice, mai "grele". De-abia ma incalzisem cand Priest incep o noua piesa lenta: Beyond The Realms Of Death. Dupa solo-urile halucinante ale cuplului Tipton/Downing urmeaza Turbo Lover. Asta suna cu siguranta mai bine decat pe album, unde sintetizatorul acoperea totul. Inca o piesa de pe Angel Of Retribution, Hellrider si gata cu noutatile. A trecut deja o ora si un sfert si nici nu mi-am dat seama. . . hmm, ce urmeaza? Victim Of Changes. Piesa e si-asa destul de lunga insa in varianta live care include un solo de chitara , trece de 10 minute. Chitaristii de-abia s-au incalzit, ai senzatia ca ar putea sa cante asa la nesfarsit. Cum oare ? Fac yoga, iau ginseng, sunt vegetarieni ?Greu de spus. Spre deliciul publicului incepe Exciter. Apoi Scott Travis "rupe" tobele la inceputul de la Painkiller. Insa aici se cunoaste ca Rob Halford nu mai "duce" ca altadata : vocea e mai mult "scremuta". Se simte varsta. Hmm. . . poate ar fi trebuit sa o puna la inceputul play-list-ului si nu aproape de sfarsit. Se termina Painkiller, Rob dispare mai repede decat David Copperfield si apare pe celebrul sau Harley-Davidson. Hell Bent For Leather e cantata in intregime de pe motor. Urmeaza Living After Midnight. Miscari studiate, camerele se misca in toate partile incercand sa surprinda atat decorul cat si miscarea protagonistilor. Totul se termina cu un You've Got Another Thing Coming la inceputul careia, parca pentru a ma contrazice, Halford face cateva vocalize cu "raspuns" de la public. Nu se dau plecati de pe scena. Nu pana nu "scot untul" din japonezi. De asta You've Got Another Thing Coming are 9 minute.
Doua ore de heavy-metal la cel mai inalt standard. Poate un pic prea teatral pe alocuri, poate un pic prea "studiat" prin alte parti, insa cu siguranta un show de milioane. O trupa de categorie grea si un DVD care nu trebuie sa lipseasca din colectia impatimitilor dupa heavy-metal.
|
Putini au vrut sa scrie,dar totusi am s-o fac.Compilatie este de maxim 7.Se observa altfel de instrumente,care nu par pentru heavy metal,ceea ce le taie din farmec pieselor.De asemenea,Rob Halford canta mult mai soft,fara energia care o degaja un celelalte concerte,de parca vroia sa scape mai repede de pe scena.Singura surpriza este aparitia a catorva piese noi de pe "Angel of retribution",care suna destul de bine,iar ordinea pieselor a fost inspirata.In rest,nimic bun,monotonie si lipsa de energie.Daca ar fi sa compar concertul asta cu "Live in London"(2003),parca as zice ca nu-s ei.Probabil ar fi timpul ca trupa sa se retraga,deoarece nu mai are aceeasi inspiratie si forta ca altadata...